Un nou vot referitor la sistemul de cotelor de imigrație se profilează la orizont

  • Tomáš Jungwirth
  • 16.1.2018 23:48

După ce Estonia a declarat că a încercat tot ce se putea în ceea ce privește reforma politici comune de azil, Bulgaria preia președinția UE într-o perioadă de veritabilă criză instituțională a Uniunii. Grupul celor patru de la Visegrad ar putea, în cele din urmă, să iasă iarăși în pierdere la vot.

Politica referitoare la migrație a devenit elementul central al fiecărei reuniuni a Consiliului European. Cu toate acestea, în ciuda declarațiilor ocazionale optimiste ale Comisiei Europene, în ultimii doi ani nu s-a făcut decît foarte puțin progres în direcția reformării pilonilor Sistemului european comun de azil (SECA). Președinția bulgară vine într-un moment în care instituțiile centrale ale Uniunii sunt mai divizate decât oricând în această chestiune.

Președinția malteză a specificat printre prioritățile sale din prima jumătate a anului 2017 o serie de pași ambițioși în vederea reformei SECA, însă aceștia au eșuat. Următoarea președinție, cea estonă, a tras concluziile de rigoare și a preferat să menționeze problema migrației doar în termeni generali. Cu toate acestea, spre sfârșitul mandatului său, Estonia a prezentat o propunere foarte asemănătoare conceptului de solidaritate "flexibilă" sau "eficientă" propus de țările Grupului de la Visegrad în timpul președinției Slovaciei din septembrie 2016. Conform propunerii Estoniei, rolul-cheie în evaluarea gravității crizei migrației ar fi aparținut Comisiei Europene, însă refugiații puteau fi relocați numai dacă țara-gazdă este dispusă să coopereze în acest sens.

 

După ce Estonia a declarat că a încercat tot ce se putea în ceea ce privește reforma politici comune de azil și și-a exprimat îndoiala dacă că se poate face mai mult decît atît, Bulgaria preia președinția UE într-o perioadă de veritabilă criză instituțională a Uniunii.

 

În mod oarecum surprinzător, această poziție, care practic respingea orice tip de sistem fix de relocare a refugiaților pe teritorul UE, a fost sprijinită de președintele Consiliului European, Donald Tusk, care a caracterizat sistemul de cote de relocare drept "foarte controversat" și "ineficient". Această declarație a fost ulterior categoric respinsă de Comisarul pentru migrație, Dimitris Avramopoulos, care a declarat că comentariile lui Tusk sunt "inacceptabile" și că "neagă și ignoră toată munca depusă în ultimii trei ani" (apropo, tot atunci Comisia a anunțat că va da în judecată Republica Cehă, Ungaria și Polonia pentru neîndeplinirea cerințelor privind cotele temporare, iar procesul a fost într-adevăr intentat la 4 ianuarie). Comisia a mai fost sprijinită și de Parlamentul European care și-a prezentat propriile propuneri de reformă a sistemului Dublin, ce ar urma să includă un mecanism automat de redistribuire bazat pe PIB și populație, spre deosebire de mecanismul actual prin care statul în care solicitanții de azil ajung prima dată, este totodată acela responsabil de soarta lor.

Prin urmare, după ce Estonia a declarat că a încercat tot ce se putea în ceea ce privește reforma politici comune de azil și și-a exprimat îndoiala dacă că se poate face mai mult decît atît, Bulgaria preia președinția UE într-o perioadă de veritabilă criză instituțională a Uniunii. Deci, ce ar putea aduce în politica din sfera migrației următoarele șase luni?

 

Progres acolo unde nu este nevoie
În primul rând, se va pune accentul în continuare pe dimensiunea externă a politicii de imigrație. Uniunea va continua eforturile sale de perturbare a rețelelor de trafic de oamenilor (chiar și cu prețul mai multor morți în largul Mediteranei, sau al colaborării cu actori discutabili - de la gărzile libiene, pînă la diferite grupuri armate), de sporire a numărului celor întorși în țările de origine (chiar și cu costul încălcării obligațiilor legale existente în materie de azil), precum și cele de îndemnare a țărilor africane să coopereze în ce privește controlul migrației (chiar și cu costul alocării pentru măsuri mai represive finanțelor destinate în mod normal dezvoltării).

În ceea ce privește dimensiunea internă a politicii de migrație, există încă și alte componente, mai puțin controversate, ale reformei complicate a sistemului SECA și care încă sunt în joc. Însă nu ne putem aștepta la progrese fundamentale în ceea ce privește propunerea unui regulament care ar trebui să înlocuiască directiva procedurală actuală, nici în privința propunerii care ar trebui să înlocuiască directiva privind calificarea. Aceasta înseamnă că nici o unificare reală a procedurilor de azil între statele membre nu se află pe ordinea de zi. Transformarea Biroului European de Sprijin pentru Azil într-o agenție de sine stătătoare reprezintă cea mai promițătoare evoluție. Ar putea progresa și inițiativa adoptării unor noi reglementări privind baza de date EURODAC a datelor biometrice ale solicitanților de azil, prin care ar crește numărul de persoane ale căror date sunt colectate. Pe scurt: mai multă armonizare în sferele care nu preocupă pe nimeni.

 

Țările Visegrad ar putea experimenta o déjà vu din 2015.

 

Cu toate acestea, voința de a continua tergiversarea votului final privitor la reforma sistemului de la Dublin este, de asemenea, aparent pe sfîrșite. Chiar dacă nu se poate exclude că în cele din urmă nu va avea loc nici un vot, iar sistemul de la Dublin va rămâne așa cum îl cunoaștem de mai mulți ani, Comisia susține că, în lipsa unui consens, intenționează să inițieze procesul de vot în iunie. Cele patru țări de la Visegrad ar putea, prin urmare, să experimenteze un déjà vu și să piardă în fața unei majorități calificate, la fel cum s-a întîmplat și în cazul aprobării prin majoritate, în septembrie 2015, a mecanismului temporar de relocare. Sute de ore petrecute în negocieri, mii de declarații în presă, sau enormul capital politic investit în lupta împotriva cotelor, toate acestea ar putea foarte probabil să aibă un impact zero. Rămîne întrebarea dacă politicienii din V4 au ales corect cîmpul de luptă.

Textul în limba engleză al acestui articol poate fi accesat aici.

Autorul este un analist al Asociației pentru Afaceri Internaționale și un Ofițer de Politici în cadrul Consorțiului Organizațiilor pentru Sprijinul Imigranților.

Postări asemănătoare: Tomáš Jungwirth

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace