Uniunea Energetică: un pas către o politică energetică comună sau un demers în van?

  • Michaela Ceklová
  • 12.3.2018 14:04

Pachetul Energetic al UE a fost publicat de Comisia Europeană în februarie 2015. Obiectivele Uniunii Energetice sunt, în general, ambițioase, însă este necesară discutarea eficienței și fezabilității lor generale. Conceptul unei Uniuni Energetice ideale rămîne a fi un obiectiv foarte îndepărtat.

Pachetul Uniunii Energetice este alcătuit din trei atribute principale. Prima este o strategie cadru pentru crearea unei Uniuni Energetice, care conține informații detaliate privind obiectivele acesteia și măsurile concrete care trebuie luate pentru a fi creată. Al doilea atribut este politica UE în domeniul climatic (a cărei formulare a fost finalizată cu succes, rezultatul fiind Acordul privind schimbările climatice de la Paris, negociat în decembrie 2015), iar ultimul atribut este interconectarea rețelelor de energie electrică în UE până în 2020.

Proiectul Uniunii Energiei a fost înaintat încă din 2010, când Jacques Delors a prezentat primul plan al Comunității Energetice. Uniunea energetică se bazează pe cinci principii: securitatea aprovizionării, completarea pieței interne a energiei, creșterea eficienței energetice, economia prin reducerea emisiilor de carbon și cercetarea și inovarea în domeniul energiei. Cele mai puternice argumente pentru crearea unei Uniuni energetice sunt securitatea energetică, accesibilitatea și competitivitatea. În prezent, UE este cel mai mare importator de energie din lume, cu importuri de aproximativ 53% din totalul consumului și care se ridică la aproximativ 400 de miliarde de euro pe an. Mai multe state membre depind în mare măsură de un număr limitat de furnizori de gaze. Din acest motiv, ele sunt vulnerabile la întreruperi ale alimentării cu energie. În plus, din cauza învechirii infrastructurii energetice din Europa, a concurenței scăzute, piețelor energetice subdezvoltate - în special cele transfrontaliere, dar și politicilor energetice naționale necoordonate, consumatorii și întreprinderile din UE se confruntă cu opțiuni limitate și cu prețuri ridicate la energie. O mai bună interconectare a sistemelor energetice dintre statele membre și modernizarea infrastructurii ar diminua perturbările legate de aprovizionare și de dependența energetică. În plus, crearea unei piețe interne unice a energiei ar facilita accesul la piețele energetice de dincolo de frontierele naționale. Acest lucru ar îmbunătăți accesibilitatea energiei și competitivitatea prețurilor acesteia. În conformitate cu obiectivele UE în materie de schimbări climatice și de energie, UE trebuie, de asemenea, să reducă dependența globală de combustibilii fosili și de emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030.

 

Fiecare stat membru își urmărește propriile interese naționale determinate de condițiile specifice și variate ale necesităților sale energetice 

Privind mai aproape argumentele pentru uniunea energetică, constatăm că ele sunt, în multe privințe, distorsionate. În primul rând, este necesar să se înțeleagă că energia este și a fost exclusiv un domeniu în mâinile statelor naționale. O astfel de abordare a pieței strategice în domeniul energiei este comună în la nivelul celor 28 de state membre UE, iar în momentul de față acestea resping orice interferență în politicile lor energetice. Interconectarea și adoptarea unor poziții energetice comune în UE 28 (27) este acum de neconceput, deoarece fiecare stat membru își urmează propriile interese naționale dictate de condițiile sale specifice și variate. Polonia dependentă de cărbune, cu abordarea sa istorică a industriei cărbunelui, este puțin probabil să opteze brusc pentru surse regenerabile sau nucleare, chiar dacă scoatem din ecuație dezavantajele economice și povara financiară a acestui proces de tranziție. În mod similar, nu putem compara țările scandinave cu Europa Centrală, deoarece statele scandinave au o predispoziție mai bună față de resursele regenerabile decât Republica Cehă.

 

Un obiectiv realist este reducerea dependenței energetice față de Rusia, nu înlocuirea acesteia.

 

Problema dependenței energetice de un număr limitat de furnizori este și mai dificilă. UE depinde de gazul rusesc, dar Rusia este în egală măsură dependentă de cererea europeană de gaze. Din cauza volumului mare de gaze naturale rusești (247 din 606 de miliarde de metri cubi importate în 2016) pe piețele europene, este imposibilă eliminarea acestei dependențe. Un obiectiv realist este reducerea acesteia prin diversificare. Rusia ca furnizor al UE are unele avantaje față de competitori, cum ar fi infrastructura sa masivă pentru gaze. Argumentul privind lipsa de fiabilitate a Rusiei în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze naturale este un subiect de discuție. Criza gazelor a avut drept obiect mai curînd Ucraina și nu țările UE și, prin urmare, este ilogic ca Rusia să fie complet izolată. Nu mai vorbim de faptul că Norvegia sau SUA (posibil cu gaz natural lichefiat - GNL) nu ar putea să acopere segmentul de piață rusesc. În ceea ce privește SUA și GNL, este esențial să se ia în considerare faptul că piața asiatică este mult mai atractivă pentru ei decât cea europeană.

În ceea ce privește infrastructura energetică insuficientă, paradoxal, Gazprom-ul este cel care a sugerat această problemă în timpul Conferinței europene privind gazele din ianuarie 2017. Compania a subliniat că, din cauza cererii pe termen lung pentru gazele naturale, este necesar să se investească în construcția unei noi infrastructuri. Întrebarea rămâne dacă aceasta este inadecvată din cauza concentrării sporite asupra alternativelor la aprovizionarea cu gaze, sau din cauza eforturilor insuficiente de conecta piața internă.

 

Este puțin probabil ca statele membre care se ocupă de problemele din sectorul energetic pe termen lung să implementeze consecvent conceptele Uniunii energetice în strategile lor naționale, cu excepția cazurilor în care acestea se vor alinia

 

Alinierea intereselor statelor naționale este în prezent problematică. Unele state membre consideră Rusia drept cea mai mare amenințare la adresa securității lor naționale și energetice, alte state membre nu sunt de acord cu tranziția Germaniei la energia ecologică, iar statele de la frontiera sudică a UE se confruntă cu lipsa de infrastructură. În principiu, este puțin probabil ca statele membre care se ocupă de problemele din sectorul energetic pe termen lung să transpună intensiv conceptele Uniunii energetice în strategia lor națională, afară decît dacă aceste interese se vor alinia mod covârșitor.

Finalmente, în ciuda încercărilor de a atinge obiectivele politicii UE în domeniul climei, statele membre nu reușesc să-și reorganizeze întregul sistem energetic și să schimbe baza industrială a acestuia, Polonia fiind un exemplu perfect în acest caz.

Conceptul de Uniune a Energiei este onorabil și cu siguranță binevenit, dar în prezent nu este posibilă unificarea sectoarelor de energie, a intereselor naționale, unificarea furnizorilor, transferul deciziilor privind energia la nivel transnațional și îndeplinirea angajamentelor privind clima în întreaga UE

 

Conceptul ideal al unei Uniuni a Energiei este posibil numai atunci când statele naționale își schimbă abordarea strategică față de energie. pentru a aborda problemele care depășesc granițele lor.

 

Conceptul ideal al uniunii energetice este, prin urmare, o chestiune de discutat pe termen lung. În decembrie 2017, statele membre au convenit asupra principiilor generale ale viitoarei politici energetice a UE, în prezent trei legi majore privind energia - piața internă comună, energia regenerabilă și guvernarea - sunt discutate în platforma UE. Toate cele trei legi pot fi văzute drept precursoare ale conceptului ideal de Uniune Energetică, atunci când statele naționale își schimbă abordarea strategică față de energie pentru a discuta problemele care depășesc granițele lor, cum ar fi schimbările climatice, biodiversitatea sau amenințările transfrontaliere la adresa infrastructurii energetice.

Versiunea în limba engleză a acestui articol este disponibilă aici.

Postări asemănătoare: Michaela Ceklová

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace