Rusia își adaptează tacticile războiului informațional la fiecare țară în parte

  • Tomáš Čižík, CENAA
  • 7.11.2017 14:08

Instrumentele care au eșuat în Suedia ar putea funcționa perfect în Slovacia. În timp ce dezinformarea lucrează în Slovacia, Kremlinul își atacă adversarii în Scandinavia, iar nostalgia față de trecutul sovietic este utilă în țările baltice.

Tactica războiului informațional rusesc nu este este una unimformă: ea presupune optimizarea diferitor și utilizarea lor în diferite țări. Kremlinul folosește războiul informațional în calitate de instrument geopolitic universal cu scopul de a influența problemele interne din anumite țări. Tactica respectivă poate fi considerată ca fiind  adaptată țărilor și regiunilor vizate în mod specific, utilizînd limbile locale și adaptându-și mesajul la situația din aceste regiuni - totate acestea numai în avantajul Rusiei.

Kremlinul folosește războiul informațional și ca instrument militar fără aspecte tipice categoriei „hard-power”. Emergența erei informaționale, globalizarea și răspândirea accesului la internet și a rețelelor de socializare permit războiului informațional să-și facă loc în tactica "soft-power", care nu necesită desfășurări militare sau folosirea forței pentru atingerea obiectivelor strategice. Războiul informațional nu ține cont de frontiere: îmbrăcînd diverse forme, instrumentele sale acționează practic fără restricții în aproape toate țările. În timp ce țările occidentale îmcă mai dezbat dacă se află în stare de pace sau de război, Kremlinul nu face deosebire între acestea atunci cînd vine vorba despre implementarea respectivelor tactici. Astfel, profitînd de ezitarea țărilor occidentale, Rusia a preluat inițiativa în războiul informațional

Tacticile războiului informațional rusesc au fost bine evidențiate în întreaga Europă în martie 2014, în timpul campaniei Rusești din Crimeea. Însă aceste tactici nu sunt aplicate peste tot în mod egal. Instrumentele folosite de Kremlin în Europa Centrală nu aduc aceleași rezultate în Scandinavia sau în Marea Baltică și viceversa. Cu toate acestea, o trăsătură comună pentru toate regiunile vizate ține de implicarea ambasadelor rusești în războiul informațional prin contribuția activă la răspândirea informațiilor false și sprijinirea în același timp a instituțiilor mass-media de alternativă. Reprezentanții diplomatici ruși  urmăresc, de asemenea, să discrediteze experții, jurnaliștii și politicienii care critică activitățile rusești din acele țări.

Scandinavia

În Scandinavia, războiul informațional rusesc se concentrează în special asupra discreditării jurnaliștilor, a experților și a politicienilor, vizate fiind credibilitatea competențielor și relevanța tezelor înaintate de aceștia. La calomnierea acestor persoane publice participă toate instituțiile mass-media controlate de stat, ambasadele Rusiei, precum și reprezentanții acestora. În decembrie 2013, de pildă, televiziunea de stat „Rossia 1” l-a acuzat pe Ministrul suedez de externe, Carl Bildt, că ar fi agent CIA și a declarat că atitudinea sa anti-rusă este o  "răzbunare pentru victoria Rusiei asupra Suediei în bătălia de la Poltava din 1709". Astfel de acuzații care vizează politicieni de calibru sunt foarte frecvente în Scandinavia.

În aprilie 2015, Kremlinul a încercat să lanseze rău-famatul canal de știri „Sputnik” în Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlanda. Inițiativa s-a transformat însă într-un eșec masiv, „Sputnik” încetînd operațiunile în aceste țări după numai 11 luni.

 
Un semn tipic după care pot fi recunoscute aceste teorii ale conspirației țin de vreo "dezvăluire a unor secrete", care au fost ascunse multă vreme de cetățeni.

 

Potrivit lui Anke Schmidt-Felzmann la Institutul Suedez pentru Afaceri Internaționale, activitate agenției „Sputnik” s-a concentrat pe răspîndirea dezinformării, a teoriilor conspirației și propagandei anti-occidentale. Aceste campanii de dezinformare au fost implementate limbile locale și au avut vizat o mare parte a populației. Un semnt tipic după care aceste teorii ale conspirației pot fi recunoscute țin de vreo „dezvăluire a unor secrete”, care au fost ascunse de multp vreme de cetățeni. Cu toate acestea, campaniile de dezinformare nu funcționează foarte bine în Scandinavia, întrucît țările acestei regiuni au sisteme excepționale de învățământ și și stau foarte bine în ce privește lupta împotriva corupției. Prin urmare, se poate spune că educația de calitate și absența unor probleme interne importante într-o împiedică în mod eficient succesul campaniilor de dezinformare.

Țările Baltice

În statele baltice, războiul informațional rus se concentrează în principal asupra minoritățile ruse, care reprezintă până la 26,9% din populația Letoniei (din 2 milioane de cetățeni) și 24,8% în Estonia (din 1,3 milioane de cetățeni). În Lituania, minoritatea vorbitoare de limbă rusă reprezintă 5,8% din populația totală de 2,9 milioane de locuitori. Minoritățile bieloruse, ucrainene și poloneze care trăiesc în țările baltice pot fi, de asemenea, considerate printre grupurile vizate.

Prezența unei populații vorbitoare de limbă rusă creează condițiile perfecte pentru răspândirea propagandei rusești în limba rusă. La fel ca și în cazul țărilor nordice, și în republicile baltice există există instituții media rusești care își desfășoară activitatea de dezinformare pe teritoriile lor, fiind vorba în special „Sputnik” și „RT”, care aderă la o retorică pro-rusă și anti-occidentală. Din cele mai populare posturi de televiziune, jumătate se afltă în proprietate rusească.

Experiența ocupației sovietice a țărilor baltice își are rolul său în rezistența sporită a cetățenilor lor în fața campaniei de dezinformare a Moscovei.

Propaganda rusă prinde rădăcini în țările baltice și din cauza așa-zisei "nostalgii sovietice", care este caracterizată printr-un interes continu la nivelul populației față de umorul, muzică, programe de televiziune, filme și teatrul rusesc. Acest interes crește suprafața cîmpului de acțiune pentru activitățile de dezinformare ale Kremlinului. Propaganda rusă este în mare parte eficientă în rândul generațiilor de vîrstă medie și înaintată. Potrivit lui Dovile Sukyte, cercetător științific la Centrul lituanian de studii est-europene, generația tânără din țările baltice care a crescut în perioada de după independență are legături mai puternice cu cultura occidentală. În ciuda acestui fapt, Rusia încă încearcă să influențeze generația tânără: de exemplu, Russkiy Mir, o agenție sponsorizată de stat, a fost înființată în 2007 cu scopul declarat de a răspândi limba, cultura și gândirea rusească și care organizează evenimente pentru tineri.

Succesul campaniilor de dezinformare resești în țările baltice este însă totuși unul limitat, datorită sistemelor educaționale de calitate axate pe istorie, gândire critică și educație mediatică. Experiența ocupației sovietice a țărilor baltice își are rolul său în rezistența sporită a cetățenilor lor în fața campaniei de dezinformare a Moscovei, mai ales atunci cînd mass-media pro-rusă - fără a ține cont de realitatea istorică - încearcă să descrie fosta ocupație ca fiind de fapt o alăturare voluntară a statelor baltice la Uniunea Sovietică.

Europa Centrală

În Europa Centrală, în special în Slovacia și în Republica Cehă, tacticile războiului informațional rus se concentrează pe utilizarea mass-mediei alternative și a rețelelor de socializare cu scopul de a produce și a răspîndi în rîndul populației cantități masive de articole de dezinformare.


Tinerii sunt printre cei mai vulnerabili la campaniile de dezinformare din Europa Centrală.
 

În Polonia încă predomină o atitudine care poate fi caracterizată de la prudentă până la absolut negativă față de Rusia. În același timp în Ungaria dezinformarea rusească se răspândește prin mass-media tradițională care susține pozițiile pro-ruse ale lui Viktor Orban. Tinerii sunt printre grupurile de populație cele mai vulnerabile la campaniile de dezinformare din Europa Centrală, în special elevii de liceu care folosesc internetul ca sursă principală de informații și aproape că niciodată nu citesc mass-media tradițională. Standardele slabe de educație (cum ar fi încrederea în tehnicile de memorare, în locul învățării active) creează mediul perfect pentru răspândirea dezinformării, a teoriilor conspirației și falsurilor.

Pot să conferim personal faptul că majoritatea elevilor de liceu nu au nicio idee despre ce înseamnă Uniunea Europeană sau NATO, despre valorile pe care au fost construite aceste organizații și care sunt scopurile lor. Mulți dintre ei cred în teoriile conspirației. Spre deosebire de țările scandinave sau baltice, educația mediatică și gândirea critică nu sunt predate în școlile din Europa Centrală, iar manualele de istorie nu acoperă perioada Războiului Rece.

Soluţii

Pe termen lung, țările din Europa Centrală sunt cele mai vulnerabile la tacticile de război ale informației rusești și nu dispun de un mecanism eficient de combatere a campaniilor de dezinformare. Organizațiile nonprofit sunt proactive în organizarea dezbaterilor publice despre influența propagandei rusești și, împreună cu mass-media tradițională, lucrează la dezmințirea minciunilor publicate de mass-media alternative. Reprezentanții acestora organizează, de asemenea, cursuri și educă tinerii despre modalitatea de verificare rapidă și ușoară a informațiilor. Războiul informațional rusesc și instrumentele sale pot fi combătute în mod eficient, în principal prin investiții în îmbunătățirea calității educației, în special a gândirii critice și a educației mediatice, care poate spori rezistența cetățenilor la dezinformare, minciuni, teorii conspirative și falsuri.

Scopul propagandei rusești este de a submina treptat încrederea oamenilor în instituțiile lor de stat și europene și, pe termen lung, de a crea suspiciuni între state.

Lupta împotriva împotriva tacticii de propagandă și a războiului informațional rusesc este dificilă și necesită o cooperare strânsă între guverne și organizațiile non-profit, dar și inter-statală. Scopul propagandei rusești este de a submina treptat încrederea cetățenilor în instituțiile lor de stat și europene și, pe termen lung, să creeze suspiciuni și neîncredere între națiuni. Este vital să reamintim în mod constant oamenilor statul de membri ai UE și NATO, în special existența unei societăți pașnice și prospere de mai bine de 70 de ani.

Postări asemănătoare: Tomáš Čižík, CENAA

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace