Răspunsul Italiei la migrația din Libia este problematic

  • Dominika Jandová
  • 22.2.2018 13:12

Numărul imigranților și al refugiaților care au traversat Marea Mediterană în 2017 a scăzut cu 34% față de anul 2016. Consolidarea capacităților pazei de coastă libiene împreună cu limitarea activităților organizațiilor neguvernamentale, se pare că au jucat un rol-cheie în acest sens. Ministrul italian de Interne, Marco Minniti consideră cooperarea cu Libia drept cea mai importantă parte a acestui succes relativ. Cu toate acestea, soluția italiană a generat și multe probleme.

Aproape 119,400 de persoane au traversat Marea Mediterană anul trecut, un număr mult mai mic decât în ​​ultimii trei ani. Alte 2846 de persoane s-au înecat încercînd să traverseze marea din Libia către Italia. Nigeria, Guineea Bissau, Coasta de Fildeș, Bangladesh, Mali, Eritreea, Sudan, Tunisia și Maroc sunt printre principalele țări de origine ale celor care iau aceată rută. Potrivit Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR), ponderea migranților care provin din Africa de Est a scăzut în ultimii ani, în timp ce numărul persoanelor din Africa de Vest a crescut. De asemenea, 91% dintre migranți aleg ruta prin Libia. Flux de migranți care sosesc în Libia, este unul mixt compus din persoane din țări diferite cu motivații și experiențe diverse - refugiați, solicitanți de azil, migranți economici, victime ale traficului de ființe umane, minori neînsoțiți, persoane care migrează din motive ecologice etc. Dincolo de poziția sa geopolitică strategică, Libia constituie un teren fertil pentru contrabandă și rețele criminale datorită conflictului prelungit și a stării de instabilitate internă în care se află.

Drepturi de autor: Jurnalul European de Securitate.

Numărul de migranți sosiți anual pe mare. Drepturi de autor Jurnalul European de Securitate.

 

Operațiunile militare de la granițele Nigerului, restrângerea activității organizațiilor neguvernamentale în Marea Mediterană, condițiile meteo, sau întărirea pazei de coastă libiene sunt cele mai frecvent menționate motive pentru scăderea semnificativă a numărului imigranților. Guvernul Libian al Unității Naționale (GNA), susținut de ONU, a fost, de asemenea, acuzat de faptul că plătește milițiilor locale, grupărilor armate și a traficanților de persoane pentru a reduce numărul celor care vin în Europa. O asemenea susținere reciprocă și cooperare între Italia și Libia nu numai că a cauzat o diminuare a volumului migrației în Italia, dar și o deteriorare a climatului de securitate.

Drepturi de autor: Jurnalul European de Securitate

Procentul etnic al migranților sosiți în Europa pe mare în 2017. Drepturi de autor Jurnalul European de Securitate.

 

Delegarea responsabilității către Libia

În februarie 2017, la Tripoli, guvernul italian a semnat un acord cu Guvernul Libian al Unității Naționale (GNA) prin care Italia a promis să ofere Libiei ajutor, echipament și instruire în valoare de peste 220 de milioane de euro în schimbul sprijinului său în lupta împotriva contrabandei și traficului de ființe umane. Acordul a fost aprobat de Uniunea Europeană, principalul susținător financiar al GNA. Organizațiile pentru drepturile omului și cele umanitare care acționează în Marea Mediterană au criticat această politică pentru că a condus la detenția a mii de persoane în Libia, acestea confruntîndu-se în prezent cu condiții inumane, cu tratament brutal, inclusiv violență sexuală, tortură și sclavie. Politica, care se bazează în principal pe suportul oferit de către UE autorităților libiene cu scopul reținerii migranților pe mare și returnării lor în Libia, a fost, de asemenea, catalogată drept inumană de către ONU.

 

Până la 80% din polițiștii de frontieră din Libia provin din unități de miliție

În luna iulie, un mecanism de monitorizare al UE a fost instituit pentru a preveni încălcări ale drepturilor omului de către garda de coastă libiană, dar a devenit rapid un subiect al criticii întrucît este condus de tot de către libieni. Compoziția pazei de coastă rămâne, de asemenea, îndoielnică, deoarece până la 80% din polițiștii de frontieră libieni provin din unități ale milițiilor locale, iar integrarea și profesionalizarea lor constituie o provocare.

Mai mult, după negocierile de la Tripoli din noiembrie 2017, Italia și GNA au convenit asupra unei operațiuni comune împotriva contrabandiștilor și traficanților de persoane. Se presupune că acest efort va rezulta în înființarea unui centru pentru operațiuni comune, alcătuit din reprezentanți ai gărzilor de coastă italiene și libiene, departamentelor pentru migrație ilegală și serviciilor de informații. Cu toate acestea, contrabandiștii activează în principal în Libia de Vest, unde autoritatea GNA asupra teritoriului controlat de diverse facțiuni armate este foarte limitată.

Finanțele UE ajung în mâinile contrabandiștilor și milițiilor

Amnesty International a declarat în noul său raport că UE este parțial vinovată pentru tortura și abuzul migranților din Libia, din cauza demersurilor pe care le-a întreprins în efortul de a stopa migrația, ajutorul său financiar din regiue ajungând în cele din urmă în mâinile contrabandiștilor și milițiilor. Cu toate că guvernul italian neagă astfel de acuzații, însă potrivit agenției AP care face trimitere la membri ai milițiilor libiene și la ofițeri de securitate, dar și unui raport Vice News și altor surse, Libia a finanțat și echipat miliții pentru a împiedica navele cu migranți să ajungă în Europa, reținându-i în Libia ca parte a acordului italian cu GNA.

Cooperarea cu Libia a dus la escaladarea conflictului în țară

În vreme ce guvernul italian a consideră scăderea numărului de migranți drept un succes, principalele provocări legate de criza migrației s-au mutat pe teritoriul libian. GNA nu dispune de suficientă atutoritate pentru a opri efectiv traficul de migranți. Imediat după încheierea acordului, mass-media a relatat despre un nou grup armat care operează în apropierea orașului de coastă Sabratha și despre sprijinul GNA pentru două miliții principale, anterior active în sfera traficului de persoane și care sunt reprezentate de 500 de luptători -, brigada Anas al-Dabashi condusă de "al- Ammu" și Brigada 48. Există voci care susțin că ambele încearcă să obțină legitimitazarea activității lor din partea GNA în schimbul capturării navelor cu migranți. Spre sfârșitul lunii septembrie, grupurile armate din Sabratha au devenit ținte ale atacurilor altor grupuri concurente care participă în traficul de ființe umane. Concflictul a rezultat în lupte de câteva săptămâni pentru putere, zeci de victime, inclusiv civili, dislocarea a sute de familii și viitoarea evacuare, de către forțele ONU, a altor mii de familii. Surse locale au afirmat chiar că aproximativ 10.000 de migranți au fost reținuți în și în apropiere de Sabratha. Un alt grup, denumit „Operations Room”, a fost asociat atât cu GNA, cât și cu rivala GNA - Armata Națională Libiană condusă de Khalifa Haftar, stîrnind îngrijorarea că disputele din Sabratha ar putea duce la o escaladare conflictului dintre cele două părți adverse. Mai mult, au început să circule zvonuri în legătură cu eforturile milițiilor de a închide granițele cu Niger și Ciad, din partea sudică a deșertului libian. Scopul acestor acțiuni ar putea fi închiderea drumului pentru migranții care se deplasează spre nord și pentru a controla teritoriile care nu au fost pînă acum revendicate de niciunul dintre guvernele rivale. Prin urmare, această politică ar putea nu doar escalada conflictul, dar pune în pericol și pe migranți. Acordurile cu milițiile libiele cu siguranță că nu reprezintă o soluție pentru migrație pe termen lung și posibil că împiedică crearea în Libia a unui aparat de securitate demn de încredere (dacă o astfel de opțiune există în prezent). Aceste acorduri ar putea conduce de asemenea la eforturi suplimentare pentru găsirea unor noi rute de migrație și contrabandă.

Fotografie: Paza de Coastă din Siracuza, Sicilia. Drepturi de autor: Dominika Jandová

Fotografie: Paza de Coastă din Siracuza, Sicilia. Drepturi de autor: Dominika Jandová

Cu toate acestea, Italia a început, de asemenea, să se implice și în adîncul continentului, iar miercuri, la 17 ianuarie, parlamentul italian a aprobat retragerea a câteva sute de soldați din Orientul Mijlociu și desfășurarea a până la 470 de soldați în Niger, o țară în tranziție, pentru a lupta împotriva contrabandei prin intermediul unei misiuni de instruire a forțelor locale.

Criza a fost evitată?

Experții sunt de acord că, cooperarea cu milițiile și GNA nu poate constitui o soluție pe termen lung, iar scăderea bruscă a numărului de imigranți nu înseamnă că această tendință se va menține și în viitor. După ce grupurile care restricționează migrația ilegală din Sabratha au fost înfrânte, s-a remarcat totuși o creștere treptată a numărului persoanelor care vin în Europa de Sud, precum și faptul că politica UE, care vizează doar stoparea migrației, a avut un efect destabilizator asupra Libiei.

 Sursa: UNHCR: https://data2.unhcr.org/en/situations/mediterranean/location/5205. Drepturi de autor Jurnalul European de Securitate.

Sursa: UNHCR: https://data2.unhcr.org/en/situations/mediterranean/location/5205. Drepturi de autor Jurnalul European de Securitate. Comparația sosirilor pe mare în Italia între 2016 și 2017.

 

Rețelele criminale și de trafic constituie cea mai gravă problemă a rutei centrale de migrație, problemă la care țările europene abia acum încep să reacționeze. În pofida suprimării cu succes a activităților lor sau a distrugerii celulelor principale, doar aceste realizări nu vor determina scădere sustenabilă pe termen lung a migrației în Marea Mediterană. De exemplu, Fondul Fiduciar al UE pentru Africa (EUTF), finanțat din Fondul European de Dezvoltare, transferă finanțe inițial dedicate dezvoltării și creării de alternative economice la trafic, către soluții de securitate pe termen scurt și gestionarea situației frontierelor. La fel și contribuția de 35 milioane de euro acordată de V4 pentru Libia, va sprijini a doua etapă a pregătirii gărzii de coastă libiene. În Sudan, migranții și refugiații au resimțit de asemenea efectul negativ al acestor finanțe, întrucît autoritățile folosesc în mod deschis milițiile pentru a reține migranții la graniță. Există, de asemenea, îngrijorări că banii rezultă în mijloace pentru a suprima oponenții regimului.

Fotografie: Paza de Coastă din Siracuza, Sicilia. Drepturi de autor: Dominika Jandová

Fotografie: Paza de Coastă din Siracuza, Sicilia. Drepturi de autor: Dominika Jandová

În ciuda avertismentului că sprijinirea forțelor Libiei comportă mari riscuri de securitate, Italia și UE urmăresc acest obiectiv negociind trecerea de la consolidarea Gărzii de coastă libiene la cea a Marinei libiene și transferarea treptată în responsabilitatea acestora protecția frontierelor și până la 10% din Marea Mediterană până în 2020. Stabilizarea Libiei și apoi investirea în dezvoltarea forțelor responsabile pentru prevenirea migrației, printr-un guvern oficial capabil să gestioneze în mod adecvat un val de migrație ar fi în mod evident o soluție mai eficientă și mai rezonabilă decât finanțarea milițiilor într-o țară sfâșiată de război. Dar acest lucru nu este fezabil din punct de vedere politic. În Libia, Europa caută să rezolve doar problema migrației, în loc de a rezolva problema războiului civil a cărui origini trebuiesc căutate în intevenția din 2011. În plus, cele două aspecte sunt în mod evident legate. În afară de investițiile în economiile locale, este important să se țină seama de migrația din motive ecologice, care este încă neglijată în mare parte și care va juca un rol din ce în ce mai important în viitor. Prin înlocuirea ajutorului pentru dezvoltare cu proiecte vizînd securitatea și controlul frontalier, nu luăm în considerare cauzele reale ale migrației. La aproape trei ani de la criza migrației, Europa încă nu reușește să găsească o soluție pe termen lung și să ia măsuri pentru a ușura situația. Viitoarele negocieri privind ciclul de șapte ani al fondurilor structurale europene ar putea oferi o nouă soluție. Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă țările din Europa de Est, cei mai vocali adversari ai migrației, ar aproba reducerea investițiilor în țările lor, în schimbul rezolvării migrației în alte țări europene, precum Grecia sau Italia, dar și în țările de frontieră precum Libia.

Dominika Jandová este analist superior la ESJ și locuiește în prezent în Catania, Sicilia.

Versiunea în limba engleză a acestui articol este disponibilă aici.

Postări asemănătoare: Dominika Jandová

Postări asemănătoare

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace