PESCO: un pas esențial pentru resurecția apărării europene

Cooperarea structurată permanentă (PESCO) între statele membre UE în domeniul apărării nu constituie o armată europeană și nu va soluționa probleme precum terorismul sau criza migrației. Cu toate acestea, ea reprezintă un pas important. În pofida îngrijorărilor legate de presupusul efect dăunător pe care l-ar putea avea asupra NATO, inițiativa PESCO mai curînd va sprijini capabilitățile de apărare colectivă ale NATO.

De la înființarea sa la 11 decembrie 2017, Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) a primit mai multe porecle, de la "Frumoasa adormită" și pînă la "armata europeană". Cu toate că PESCO, definită prin Tratatul de la Lisabona, a prins abia recent să capete contur, odată cu anunțarea celor 17 proiecte planificate, inițiativa este încă foarte departe de orice ar putea să semene cu o armată europeană.

În cadrul pachetului politicii de apărare UE, PESCO poate fi privit ca un proiect politic care urmărește să consolideze poziția și relevanța UE în fața Brexit-ului, a creșterii euroscepticismului și a înrăutățirii mediului de securitate. Securitatea a devenit unul dintre cele mai importante subiecte pentru europeni în ultimii ani, din cauza agresiunii Rusiei, a terorismului și migrației. Cu toate acestea, PESCO nu abordează niciuna dintre aceste probleme.

 

Pentru NATO, integrarea europeană a apărării sub umbrela PESCO nu va constitui un obstacol, ci mai degrabă un ajutor.

 

Faptul că membrii europeni ai NATO nu își pot îndeplini angajamentele față de Alianță și că Europa depinde în mare măsură de SUA pentru apărare, nu constituie o noutate. După ani de solicitări în vederea sporirii cheltuielilor de apărare ale Europei, Donald Trump a fost cel care a provocat schimbarea de atitudine pe vechiului continent. Pentru NATO, integrarea europeană a apărării sub umbrela PESCO nu va constitui un obstacol, ci mai degrabă un ajutor.

 

Pilonul european al NATO

Primele 17 proiecte planificate în cadrul PESCO indică faptul că inițiativa se concentrează doar pe consolidarea capacităților, pe îmbinarea inițiativelor de dezvoltare, sau pe împărțirea costurilor, dar nu și pe clădirea unor structuri militare ambițioase. Proiectul care se apropie cel mai mult de o consolidare a capacităților comune de luptă la nivel european este Nucleul Forței UE de Operațiuni de Răspuns la Crize (EUFOR CROC) condus de Germania, Spania, Franța, Italia, Portugalia și Cipru. Obiectivul său este însă unul modest, fiind doar acela de a îmbunătăți și de a extinde capacitățile EUFOR de operare în situații de criză.

Faptul că PESCO va constitui un sprijin pentru NATO, și nu o provocare, este confirmat și de Polonia care s-a alăturat inițiativei după o lungă deliberare asupra posibilei sale rivalității cu Alianța. Varșovia, alături de restul semnatarilor PESCO, va participa la proiectul olandez (Simplificarea și standardizarea procedurilor de transport militar transfrontalier) de asigurare a eficienței circulației transfrontaliere a unităților militare în cadrul Uniunii. UE coordonează cu NATO de ceva vreme mobilitatea militară pe teritoriul său, iar Alianța a cerut înființarea unei așa-numite zone militare Schengen. În acest scop, NATO creează în prezent, pe teritoriul UE, noi cartiere generale pentru îmbunătățirea logisticii. În timp ce proiectul va contribui la reducerea timpului de desfășurare a forțelor suplimentare pe un teatru de operațiuni activ în est și care ar putea fi aruncate în luptă în urma forței inițiale de reacție a NATO, acestea vor fi constituite în principal din militari americani.

Germania, care, spre deosebire de viziunea franceză mai ambițioasă, a insistat asupra unui format mai incluziv al proiectului, a sprijinit PESCO în principal din raționamente de politică externă, dorind să demonstreze relevanța și capacitatea UE de a se adapta noilor provocări sau curente populare. În ciuda acestui demers, apărarea colectivă și aderarea la NATO reprezintă și în continuare fundamentul politicii de apărare a Germaniei, a cărei direcție este în mare măsură determinată de Procesul NATO de Planificare a Apărării (NDPP).

Divizarea cheltuielilor și a sarcinilor în cadrul PESCO, avînd și sprijinul financiar suplimentar din partea Fondului European de Apărare, va asigura o creștere a cheltuielilor și investițiilor în domeniul apărării în întreaga Europă. Dacă luăm în calcul actuala stare a cheltuielilor de apărare în Europa, orice îmbunătățire a capacităților de apărare sau creștere a bugetelor de apărare va aduce beneficii importante pentru NATO. Acordul PESCO, la fel ca NATO, cere ca semnatarii să-și majoreze investițiile în apărare pînă la 20%.

Deși procesul de Revizuire anuală coordonată a apărării (CARD) și Planul de dezvoltare a capabilităților (CDP) vor contribui la identificarea capabilităților lipsă și a domeniilor noi de cooperare, o armată europeană rămîne în afara discuției. Atingerea unui consens și a sincronizării în ce privește cultura de securitate, doctrinele de apărare, sau principalele amenințări, pare de neimaginat, mai ales dacă avem în vedere diferențele mari între agendele Sud și Est. Statele membre nu pot nici măcar  convini asupra semnificației sintagmei "autonomie strategică", și care constituie principalul obiectiv al Strategiei globale a UE. Astfel, în prezent nu există nici un fel de prerechizite pentru a construi o armată europeană. PESCO va rămîne pe inițiativă a statelor membre și față de care ele înșile s-au manifestat destul de rece.

 

Polonezii, maghiarii și cehii rămîn în urmă

Doar două proiecte din Europa de Est au reușit să se încadreze în inițiativa PESCO: Sprijinul Indirect al Artilerie înaintat de Slovacia și proiectul lituanian de asistență cibernetică. Toți semnatarii vor participa însă la proiectul olandez de dezvoltare a mobilității militare. Republica Cehă intenționează să participe la proiectele germane vizînd medicina militară și la un centru UE de instruire pentru misiuni. Praga nu a reușit să obțină sprijin pentru propunerile sale elaborate în grabă în sfere precum apărarea chimică sau instruirea în domeniul aviației. Alte țări din Grupul V4 - Polonia și Ungaria, doresc, de asemenea, să se implice în proiect medical amintit mai devreme și în inițiativa franceză a Securității Europene a Radio Software-ului. Ungaria, împreună cu Republica Cehă și Slovacia au semnalat interesul lor pentru proiectul de  dezvoltare a vehiculelor blindate din Italia.

În ciuda discuțiilor repetate despre necesitatea cooperării în domeniul apărării și securității între țările V4, grupul nu a reușit să-și coordoneze activitățile în mod eficient. Cu toate acestea, Slovacia rămîne cea mai activă țară membră a Grupului de la Vișegrad, nu doar datorită proiectului EuroArtillery care a avut succes, ci și datorită faptului că a adoptat deja o strategie națională pentru îndeplinirea angajamentelor PESCO. Cheltuielile de apărare ale Slovaciei cresc, urmînd să atingă cifra de 1,6% din PIB pînă în 2020. După polonezi, care și-au majorat bugetul de apărare la 2% din PIB, Republica Cehă poate spera ca cheltuielile să atingă cel puțin 1,3% pînă în 2020, iar Ungaria dorește să atingă obiectivul celor două procente pînă în 2026, după ce bugetul apărării sale a scăzut cu 40% în ultimii zece ani.

 

PESCO este un pas simbolic care lasă toate inițiativele pe umerii statelor membre. Fără niciun mecanism care să garanteze punerea în aplicare a prevederilor sale, cooperarea în cadrul PESCO se poate încheia cu promisiuni încălcate.

 

Incapacitatea de a asigura implicarea companiilor de armament din V4, fie direct, fie în lanțurile de aprovizionare atît ale PESCO, cît și în cele ale sprijinului în valoare de două miliarde de euro acordat pentru cercetare din Fondului european de apărare, ar putea fi fatală pentru industriile postcomuniste. PESCO este un pas simbolic care lasă toate inițiativele pe umerii statelor membre. Fără niciun mecanism care să garanteze punerea în aplicare a prevederilor sale, cooperarea în cadrul PESCO se poate încheia cu promisiuni încălcate. Aceasta ar fi o altă greșeală strategică în ceea ce privește statutul și fiabilitatea țărilor Visegrad și a celor din Europa de Est în ochii aliaților și ai UE, greșeală ar putea să le împingă și mai departe de nucleul european.

Versiunea în limba engleză a acestei analize poate fi accesată aici.

Acest articol a fost publicat pe blog-ul Asociației pentru Afaceri Internaționale, cu sprijinul Diviziei de Diplomație Publică a NATO.

Postări asemănătoare: Petr Boháček

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace