Ministrul de externe al Cehiei: Cooperarea în cadrul V4 este intensă

  • Petr Boháček
  • 30.10.2017 13:28

Un interviu cu Lubomir Zaoralek (Partidul Social Democrat Ceh) cu privire la politica externă, la trei ani și jumătate de la aflarea domniei sale în funcția de Ministru de externe al Cehiei.

După Brexit, apelurile la reformă s-au intensificat din partea celor îngrijorați de posibilitatea supraviețuirii UE. Dumneavoastră, în mod special, ați lansat dezbaterea referitoare la problema liberei circulații a forței de muncă. Care dintre cele cinci scenarii propuse de Comisia europeană vi se pare cel mai acceptabil? Și care este rolul pe care ar trebui să-l joace Cehia în reforma UE?

Sînt convins că integrarea europeană contribuie în continuare în mod fundamental la pacea, securitatea și prosperitatea continentului european. Statutul de membru al UE constituie o alegere strategică și în același timp cadrul economic, social, cultural și de securitate de bază al dezvoltării noastre. De aceea ne dorim să fim și în continuare membri cu drepturi depline ai UE și să participăm la extinderea viitoare a procesului de integrare europeană. Din perspectiva noastră, activităție-cheie ale UE țin în special de domeniile securității interne, cooperării în cadrul zonei Schengen și protecția hotarelor externe, lupta împotriva terorismului, politica de imigrație, promovarea creșterii și a investițiilor, conformarea la regulile controlului fiscal și eocnomic, stabilitatea monedei unice, asigurarea pieții interne – în special în domeniul energiei, serviciile, economia digitală și piețile financiare, comerțul și politica externă, aici avînd în vedere și politica de apărare.

Dezbaterile despre modul în care se poate asigura o mai bună funcționare a UE, despre cum să facem față presiunii competitive a economiei globale, cum să fim un concurent puternic pe arena internațională și să putem asigura securitatea cetățenilor noștri, asemenea dezbateri au, practic, loc în permanență.

Sînt de părere că actuala dezbatere referitoare la viitorul UE este foarte importantă pentru a întări încrederea cetățenilor noștri în viitorul procesului de integrare. Noi vom susține o abordare structurată a acestei dezbateri, abordare care trebuie construită pe o analiză corectă a situației curente și concentrată asupra acelor domenii în care cooperarea la nivel european aduce rezultate vizibile. Este necesar, de asemenea, ca dezbaterea respectivă să vizeze acele domenii în care cetățenii se așteaptă ca UE să fie activă, fie că vorbim de locuri de muncă și creștere conomică, creșterea competitivității, sau apărare și securitate.

Declarația de la Roma din martie constituie un indicator bun în privința viitoarei dezvoltări a integrării europene. Aceasta definește cele patru domenii prioritare pentru următorii zece ani: 1) o Europă protejată și sigură, 2) o Europă prosperă și sustenabilă, 3) o Europă socială și 4) o Europă puternică ca actor global. Cehia a susținut de deplin adoptarea acestei declarații și consideră că în afară de prioritățile menționate mai sus, UE pune accent și pe nevoia de mai multă unitate și solidaritate între cele 27 de țări membre. Este necesar să evităm fragmentarea uniunii și să canalizăm integrarea europeană în direcția solidarității UE. Cehia urmărește în mod special accelerarea convergenței economice și sociale între statele membre.

 

„Sîntem capabili să intervenim în dezbaterile europene cu o abordare Visegrad, formulată și discutată în prealabil de către cei patru membri ai grupului”

 

Cooperarea în cadrul V4 s-a intensificat în anii precedenți. Imaginea V4, cu toate acestea, este una destul de neliberală din cauza politicilor interne și a abordării crizei imigranților. Se poate schimba această imagine? Care sunt alte arii asupra cărora V4 ar trebui să se concentreze? Ar putea funcționa acest grup ca un mecanism de opoziție împotriva dominației franco-germane a Europei? Care este rolul pe care V4 l-ar putea juca la nivel european?

Grupul de la Visegrad este constituit din țări cu o istorie similară și comună și de asemenea cu o experiență asemăntoare. Cooperăm și consultăm reciproc încercînd să venim cu contribuția noastră la problemele comune ale Europei, care sînt totodată și problemele noastre. Consider benefic faptul că sîntem capabili să intervenim în dezbaterile europene cu o abordare Visegrad, formulată și discutată în prealabil de către cei patru membri ai grupului.

 

”Cooperarea în cadrul grupului de la Visegrad a fost mereu una intensă, la toate nivelele”

 

Cooperarea în cadrul grupului de la Visegrad a fost mereu una intensă, la toate nivelele. Dincolo de cooperarea la cele mai înalte nivele, există și o cooperare la alte nivele: între departamente, regiuni, instituții, universități, școli și de asemenea și în domeniile științei și culturii. V4 există deja de mai bine de un sfert de secol, iar în acest răstimp a trecut prin perioade de urcușuri și coborîșuri care au scos în evidență prioritățile curente ale reprezentanților politici ai fiecărei națiuni, dar și influența pe care o au problemele din mediul extern grupului. Cu toate acestea, privim și în continuare vecinătatea noastră drept un spațiu al cooperării îndeaproape în cadrul V4. Acest lucru nu a fost întotdeauna unul evident, însă, mulțumită experințelor noastre istorice, am realizat valoarea inestmabilă a acestei cooperări.

foto: Miniștrii de externe ai statelor membre ale Grupului de la Visegrad. Varșovia, noiembrie 2016. Copyright: Profimedia

 

„Proiectul unei armate europeane nu presupune în niciun fel existența vreunui corp armat la nivel federal....statele individuale vor continua să aibă ultimul cuvînt.”

 

Ca reacție la situația din domeniul securității în Europa, dar și în legătură cu ambiguitatea noii administrații a S.U.A. față de relațiile transatlantice, la suprafață a revenit dezbaterea problemei armatei europene – subiect care probabil că va suscita și interesul noii administrații franceze. Cît de probabilă este crearea unei asemenea structuri? Pînă unde poate merge integrarea și cooperarea UE în domeniul securității? Și este o creștere a bugetului de pînă la 2% din PIB posibilă și necesară?

Mediul extern în care Uniunea activează s-a schimbat considerabil în anii recenți. Mediul din proximitatea imediată a UE s-a schimbat și el, din păcate spre rău. A avut loc o încălcare fără precedent a suveranității și integrității teritoriale ucrainene. Procese dramatice au loc în Orientul mijlociu și Africa de nord, structurile tradiționale de stat slăbesc, iar în vacumul care rezultă de pe urma acestor procese se stabilesc grupuri radicale și extremiste. Aceste procese au un impact negativ nu doar asupra vecinătății U.E., ci și asupra Uniunii Europene.

Cetățenii europeni sînt în drept să ceară implicarea U.E. în găsirea unei soluții și în asigurarea securității și siguranței lor. Reprezentanții politici ai statelor membre, sînt, împreună cu instituțiile abilitate, obligați să reacționeze la această provocare. Dacă UE dorește cu adevărat să se afirme în calitate de actor la nivel global, atunci ea trebuie să fie capabilă să contribuie în mod rapid și eficient la soluționarea conflictelor, la consolidarea stabilității, prevenirea amenințărilor – în special în propria sa vecinătate –, și să contribuie în mod responsabil la securitatea internațională.

De aceea UE trebuie să fie mai activă în sfera securității și apărării și să utilizeze întregul potențial de care poate dispune prin tratatele europene. Statele membre trebuie să coopereze mai îndeaproape și să urmeze procese eficiente de luare a decizie la nivel european, astfel încît să ne putem apăra în mod eficace interesele comune. În Declarația de la Roma pe care am menționat-o mai devreme, statele membre declară că este dorința lor de a adînci cooperarea în sfera apărării și securității. Însă proiectul „Armatei europene” nu presupune în nici un fel vreun corp federal de armată destinat să înlocuiască armatele naționale. În chestiunile de apărare, statele naționale vor avea și în viitorul previzibil ultimul cuvînd de spus.

La începutul anilor 1990, Cehia avea un cuvînt mai greu de spus pe arena internațională decît ar fi putut-o sugera dimensiunile sale geografice. Există vreo șansă de a ne recupera această poziție? Am putea, de exemplu, contribui la politica externă a UE folosindu-ne de bunele relații pe care le avem cu unele țări non-membri UE?

Nu aș idealiza începutul anilor `90. Țara noastră – pe atunci Cehoslovacia – se destrăma. Fără îndoială că din acest punct de vedere, nu mai avem unde să ne „întoarcem”. Faptul că am fost în atenția internațională datorită ecourilor poveștii cunoscute ca „Revoluția de catifea” – lucru de care sînt pe bună dreptate mîndru, este cu totul altceva. Însă aceasta e o etapă pe care am depășit-o cu mult timp în urmă. În prezent trebuie să reacționăm în fața noilor provocări și să privim sentimental la optimismul anilor `90. Mai presus de toate, trebuie să fim un actor activ și creativ în Europa. Trebuie să continuăm să facem ceea ce ceea ce am știut mereu să facem bine, în afară de perioadele în care am avut un guvern de dreapta: să găsim aliați în UE și să promovăm interesele cetățenilor noștri.

Am putut stabili relații normale cu China, iar la momemt lucrăm la consolidarea cooperării noastre cu Coreea de Sud, India, ș.a. Sîntem activi în domeniul asistenței în dezvoltare și diplomației economice. Țările non-europene și non-occidentale constituie o cotă din ce în ce mai mare din PIB-ul mondial. Politica externă, chiar și una puternic ancorată în Europa ca în cazul Cehiei, trebuie să țină cont de aceste realități.

 

„Dacă sînt eliminate motivele pentru care sancțiunile au fost adoptate, cu siguranță că se va renunța la acestea.”

 

Este natural ca comunitatea de afaceri din Cehia să facă presiuni în direcția normalizării relațiilor cu Rusia, în special în legătură cu sancțiunile. În contextul dezvoltării proiectului Nord Stream 2, sau a construcției unei stații atomice în Ungaria de către Rosatom, cererea de cooperare cu Rusia devine din ce în ce mai puternică. Constituie aceasta un indiciu al relaxării graduale a legăturilor de afaceri dintre U.E. și Rusia? Există vreo cale către normalizare și anularea sancțiunilor?

Da, o cale către normalizare și renunțarea la măsurile restrictive adoptate de UE există. Sancțiunile au fost adoptate pentru că Federația Rusă a încălcat în mod grav legea internațională și a compromis securitatea și stabilitatea Europei prin ocuparea Crimeei, a incitat la violență în Ucraina de est și continuă să furnizeze arme și să desfășoare mii de membri ai structurilor sale de securitate pe teritoriul ucrainean. Scopul sancțiunilor adoptate de Ue și alte națiuni democratice a fost acela de a convinge conducerea Rusiei să renunțe la asemenea acțiuni. Dacă sînt eliminate motivele pentru care sancțiunile au fost adoptate, cu siguranță că se va renunța la acestea. În afară de aceasta, sancțiunile, cu excepția cazurilor strict delimitate, nu împiedică dezvoltarea mutuală a relațiilor economice. UE este și în continuare de departe cel mai mare partener economic (47% din exporturile sale), iar în multe domenii (în special – gazul natural), Rusia este efectiv dependentă de piața europeană. Exporturile europene în Rusia începuseră să scadă și pînă la adoptarea regimului de sancțiuni din cauza problemelor structurale din economia rusă și a mediului de afaceri netransparent. Fără o reformă fundamentală, problemele și stagnarea economiei ruse vor continua.

 

 

Postări asemănătoare: Petr Boháček

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace