Cum e să lucrezi pentru mass-media de propagandă a Kremlinului?

  • European External Action Service
  • 30.10.2017 12:21

Atunci cînd, săptămîna trecută, președintele francez Macron le-a cerut socoteală agențiilor RT și Sputnik răspîndirea „minciunilor și propagandei”, el a mai spus de asemenea că angajații acelor instituții „nu se manifestau ca jurnaliști sau reprezentanți ai presei profesioniste”. Macron a ridicat în acest fel întrebarea importantă dacă rezultatul activității agențiilor de presă pro-Kremlin poate fi considerat a fi jurnalism. Pentru a găsi răspunsuri avizate la această întrebare, nu este suficient să examinăm numai produsul final al RT și Sputnik, ci și informațiile de care dispunem referitoare la modul în care acest produs este realizat și la felul în care aceste organizații activează.

Întrucît conștientizarea problemei dezinformării crește la nivel global, angajații RT și Sputnik sînt urmăriți din ce în ce mai atent la ora actuală, iar fenomenul „whistle blower” a început să se manifeste din ce în ce mai des în cazul acestor organizații. Mulțumită mărturiilor de care dispunem din interiorul redacțiilor de știri a RT și Sputnik, ne putem construi o imagine despre cum sînt produse știrile, cum sînt prioritizate, și, foarte important, cum sînt supuse controlului politic al Kremlinului.

 Doar săptămîna trecută am putut vedea două știri edificatoare despre cum este să lucrezi pentru mass-media de propagandă a Kremlinului: una în Moscow Times despre RT, în care un număr de foști actuali anagajați ai acestei organizații apar ca surse anonime, iar cealaltă dată de „un dezertor” cunoscut, care a făcut mărturisiri publice.

 „O oală sub presiune, plină de stres și strigăte”

 Din editorialul din Moscow Times, intitulat „Bine ați venit în Mașină: În centrul lumii secrete a RT”, aflăm despre starea de neliniște predominantă în platoul de știri al RT. Moscow Times vorbește despre „un sentiment de neliniște și paranoia atunci cînd vine vorba de a discuta despre RT în afara muncii” și că „mai multe surse au relatat că au fost solicitate să semneze acorduri de non-denigrare” riscînd „o amendă de 50000$, în eventualitatea în care ar denigra RT oricînd în viitor.”

 O sursă a descris biroul editorial ca fiind „o oală sub presiune, plină de stres și strigăte.” Conform Moscow Times, „critica numărul unu adresată reporterilor care nu evidențiau în mod corespunzător linia predeterminată, era aceea că `acesta nu este unghiul nostru`, a spus un fost angajat al RT; această frază - `unghiul nostru` era un laitmotiv care revenea constant”. Moscow Times și-a citat sursa ca spunînd că ei „lucrau din greu” pentru a aduce în platou invitați buni, însă erau adeseori „limitați în capacitate de a alege” identificînd astfel o altă problemă importantă a acestor organizații. Așa cum relatam anterior, întrucît RT se confruntă cu o lipsă de comentatori serioși dornici de a oferi RT expertiza lor, această organizație, dar și Sputnik, au devenit cunoscute lucrînd cu experți cărora le lipsește calificarea corespunzătoare.

 ”Amestec editorial cu mînă de fier”

O situație asemănătoare, de frustrare acumulată și orgoliu profesional rănit, este reflectată în mărturia lui Andrew Feinberg, care a demisionat din funcția sa de reporter al Sputnik la Casa Albă la sfîrșitul lunii mai, cu un tweet în care a spus că „Nu mai lucrez pentru @Sputnik – aș vrea să vă spun de ce. Mă puteți contacta în acest sens.” Acestui mesaj i-a urmat un alt tweet în care Feiberg a specificat că „Se pare că @SputnikInt nu este bucuros să aibă jurnaliști adevărați. Ei ar dori să aibă mai curînd adevărați propagandiști care operează anonim” și, pornind de la această uvertură, fostul angajat al Sputnik a continuat să relateze informații despre condiții de lucru similare celor descrise de sursele din interiorul RT.

 Andrew Feinberg le-a explicat celor de la DFRLab cît de dezamăgit a fost atunci cînd după ce i s-a promis „independență editorială”, a înțeles că de fapt nu avea voie ca la conferințele de presă să pună întrebări care nu erau aprobate de redactorii Sputnik. De asemenea, conținutul și mesajul fiecărui articol trebuia aprobat înainte de publicare. În cuvintele lui Feinberg: „Nu m-am confruntat niciodată cu un amestec editorial atît de dur. Acest amestec este însoțit de scuze și o logică care par rezonabile atunci cînd ești o agenței cu resurse limitate, însă în același timp, cultura editorială respectivă are ca scop crearea unui anumit tip de relatări.” DFRLab întreprins o investigație jurnalistică după mărturia lui Feinberg, validînd tezele sale cu privire la articolele publicate de Sputnik. DFRLab a încercat să obțină și punctul de vedere al agenției Sputnik cu privire la afirmațiile lui Feinberg; într-un răspuns scris, Sputnik a respins acuzațiile conform cărora politica sa editorială implică pre-aprobarea titlurilor și întrebărilor jurnaliștilor.

 Respectivele mărturii de la RT și Sputnik nu sînt singurele de care dispunem în acest sens. Ele sînt ultimile într-un șir de cazuri similare: au existat prezentatori RT care au demisionat în direct; o altă sursă a relatat despre rău-famatele întruniri săptămînale de vineri la care Kremlinul înmîna instrucțiuni de redactare mass-mediei rusești; foști „troli” care au dezvăluit, în două cazuri, detalii cu privire la condițiile lor de muncă în „fabricile de troli” pro-Kremlin; în afară de acesta, au existat investigații jurnalistice sub acoperire a fenomenului trolling în Rusia și Suedia. Investigațiile juranlistice în acest sens au utilizat și mijloace de filmare ascunsă pentru a demonstra faptul că mass-media loială Kremlinului răspîndește știri flase, știind că acestea sînt false.

Postări asemănătoare: European External Action Service

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace