Interviu cu Nikola Petrović despre relațiile externe ale Serbiei

  • Redakce ESJ
  • 30.10.2017 12:19

Nikola Petrović este unul din fondatorii și directorul pentru logstică, finanțe și administrare al Fondului Centrului pentru Securitate și Afaceri Internaționale (ISAC). Din iulie 2004 și pînă la sfîrșitul lui decembrie - 2005, dumnealui a fost șef de cabinet al Ministrului adjunct al apărării Serbiei și Montenegro. Dl Petrović a mai lucrat, în calitate de asistent al directorului de program, în cadrul programului de vot în afara țării implementat în comun de către Organizația Internațională pentru Migrație și OSCE. În 2001, dumnealui a mai lucrat în misiunea de anchetă a Consiliului pentru Justiție și afaceri Interne a UE. În rîndurile de mai jos, dl Petrović oferă răspunsuri cu privire la unele probleme esențiale așa cum sunt relațiile Serbiei cu Kosovo, sau accederea Serbiei la Uniunea Europeană, oferindu-ne totodată posibilitatea de a înțelege care este poziția Belgradului în legătură cu aceste chestiuni.

Domnule Petrović, ce este Fondul ISAC, care îi este misiunea, care sînt scopurile sale și ce v-a adus în calitate de participant la această conferință*?

Fondul Centrului pentru Securitate și Afaceri Internaționale este un think-tank sârbesc cu o tradiție de peste zece ani și care își propune nu doar să influențeze prin gîndire, ci și prin acțiune, ca de exemplu prin participarea la această conferință. Organizația noastră este preocupată de probleme ce țin de securitatea națională, relațiile externe, reforma sectorului de securitate și participarea la misiunile internaționale. Scopul participării noastre la conferință este schimbul de experință, întrucît există o asemănare între Cehia și Serbia dată de faptul că și aceasta din urmă și-a început tîrziu participarea la misiunile multilaterale, iar în prezent sîntem în procesul de construire a unui sistem pentru aceste activități. În general, rolul principal al Fondului ISAC este acela de a influența politicile și procesul de luare a deciziilor în Serbia prin intermediul cercetărilor, propunerilor de politici, analizei și prognozei politice, dar și a educării specialiștilor, cu scopul de a avea un viitor mai bun pentru actuala și viitoarea generație.

 

Foto: Președintele Republicii Kosovo, Hashim Thaci, participă împreună cu Primul ministru – Isa Mustafa, la o ceremonie de inaugurare a construcției punctului de trecere a frontierei cu Serbia. Copyright: profimedia.cz

 

Care este atitudinea Serbiei față de misiunea EULEX din Kosovo, al cărei scop este acela de a construi un stat de drept prin intermediul consolidării legislativului și a instituțiilor sale de securitate, utilizînd drept model standardul democrațiilor occidentale?

Cred că toți cetățenii sîrbi ar prefera ca ramura judiciară sau organele de drept să fie gestionate de localnici, însă în prezent ne aflăm în situația în care suntem nevoiți să alegem între populația locală și posibilitatea ca aceste organe ale statului să să nu poată activa din lipsă de resurse umane suficient de calificate. Întrucît este necesar ca funcțiile din organele respective să fie îndeplinite într-o manieră cît mai eficientă, asistența internațională reprezintă o soluție adecvată. Nu este suficient să avem absolvenți proaspeți ai facultăților de drept sau ai academiilor de poliție, experiența și asistența coumnității internaționale reprezintă de asemenea o necesitate esențială în acest sens. Sistemul nostru educațional nu poate oferi întotdeauna setul complet de aptitudini necesare care să le permită specialiștilor să-și îndeplinească eficient îndatoririle în aceste domenii. Pe de altă parte, majoritatea statelor europene posedă o tradiție îndelungată și know-how-ul necesar pentru a construi, ajusta și menține funcționale procesele și instituțiile necesare pentru punerea în practică a principiilor statului de drept și a democrației occidentale.

 

Cum ați caracteriza dezbaterea din prezent pe marginea problemelor legate de situația politică și de securitate, sau atitudinea publicului față de relațiile dintre Serbia și Kosovo?

Pentru început, să stabilim faptul că pentru Serbia, Kosovo reprezintă o provincie sudică care în prezent nu se supune legislației noastre. Aceasta înseamnă că noi nu recunoaștem Kosovo ca stat independent, iar situația respectivă nu se va modifica în viitorul previzibil. Guvernul sârb consideră Kosovo, într-o anumită măsură, drept un o provincie ocupată și pentru mulți sârbi, din cauza situației din Kosovo, NATO reprezintă un ocupant. Din această cauză, dar și pentru alte motive – cum ar fi atitudinea ambivalentă a acesti organizații față de Mișcarea de eliberare a Kosovo, NATO este privită destul de negativ de către sârbi. Pe de altă parte mai există încă mulți sârbi în Kosovo, iar misiunea KFOR a NATO reprezintă, într-o anumită măsură, singura lor apărare. În acest fel se poate spune că noi, sârbii, suntem oarecum schizofrenici în legătură cu această chestiune: pe de o parte urîm NATO pentru că a ocupat Kosovo, iar pe de altă parte ne dorim ca NATO să rămână în continuare acolo întrucît oferă protecție populației autohtone de sârbi.

 

„Pentru început, să stabilim faptul că pentru Serbia, Kosovo reprezintă o provincie sudică care în prezent nu se supune legislației noastre. ”

 

Recent s-a aflat despre planurile forțelor de securitate din Kosovo de a se reforma ca armată regulată. Care credeți că este principalul motiv în spatele acestei decizii și care este poziția Serbiei vizavi de aceste planuri?

Motivul este simplu. Existența forțelor armate constituie un indicator principal al unui stat cu adevărat suveran și independent și din acest punct de vedere este logic pentru Kosovo să aibă propria armată și să întreprindă măsuri concrete în acest sens, dacă dorește să fie un stat cu adevărat independent. Însă în ce privește Serbia și întrucît noi nu recunoaștem Kosovo drept un stat independent, din punctul nostru de vedere această province sudică pur și simplu nu poate avea o armată regulată. De asemenea, aceste planuri ale autorităților kosovare de a-și preschimba forțele de securitate în forțe armate, sunt percepute în Serbia drept o amenințare și un instrument de descurajare prin care este urmărită împiedicarea unei posibile viitoare implicări a Serbiei în Kosovo. La moment însă, și din fericire pentru Serbia, comunitatea internațională aderă la același principiu conform căruia autoritățile kosovare nici măcar n-ar trebui să întreprindă vreo încercare în acest sens.

 

Cîtă importanță acordă Serbia parteneriatului său cu UE în ce privește cooperarea în domeniul securității și care sînt principalele sfere care Dvs credeți că au cel mai mare potențial în acest sens?

Cu siguranță că o astfel de cooperare este consdierată binevenită, însă trebuie să ținem cont de faptul că Serbia nu aderă la condițiile de cooperare în domeniul securității stipulate în capitolul 31, a căror implementare, din cauza unor motive politice ce țin de relațiile cu Rusia și alte țări care nu sînt membre ale UE, a fost amînată. Anume acesta este și motivul pentru care Serbia este direct interesată să-și sporească și îmbunătățească cooperarea cu UE în domeniul securității. Există anumite limite, ca și în cazul altor state, chiar și în cazul unor membri ai UE - precum Cehia; nimeni nu se așteaptă și nici n-ar trebui să se aștepte ca Serbia să poată trimite sute de soldați și civili în misiunile UE. Sigur că noi construim aceste sisteme și aceste capacități, suntem deja devotați valorilor europene în această privință, și avem forțe militare motivate și capabile și care au urmat cursuri integrale de pregătire în domeniul interoperabilității, ceea ce ne permite să fim pregătiți de a participa la felurite operațiuni ale UE. Avem deja experiența misiunilor ONU de care ne putem servi în participarea ulterioară la misiunile militare ale UE la care am și început deja să trimitem mai mulți ofițeri de-ai noștri, iar treptat numărul acestora va crește.

 

Foto: Președintele Kosovo, Hashim Thaci și Alexandra Papandopoulou, șeful Misiunii EULEX în Kosovo. Copyright: profimedia.cz

 

Guvernul sârb cooperează atît cu NATO cît și cu Rusia în domeniul apărării și securității. Este aceasta parte a unei abordări generale al cărei scop este de a balansa vectorii de orientare către vest și est? Care este sensul și scopul cooperării concomitente cu cei doi actori principali în domeniul securității europene?

NATO practic este singura alianță militară funcțională atît la nivel politic cît și operațional și de aceea este, cu siguranță, foarte important să cooperăm cu NATO. Cooperarea cu Rusia este una naturală întrucît, de exemplu, noi folosim foarte mult echipament produs în Rusia. În cadrul acestei cooperări Rusia își urmărește propriile sale interese și de aceea este pregătită să-și asume propriile sale responsabilități financiare, iar forțele armate și cele de securitate sârbe sunt bucuroase să participe în exerciții pe baza unei asemenea cooperări cu orice partener, întrucît asemenea participări contribuie la creșterea capacității lor. Aceasta este valabil pentru Rusia, dar și pentru S.U.A., sau orice alt potențial partener. În afară de sporirea capacității militare, asemenea exerciții mai au și meritul de a contribui la îmbunătățirea posturii politice a unui stat.

 

„Poziția respectivă constă în aceea că noi susținem în întregime integritatea teritorială a Ucrainei, dar pe de altă parte nu spunem că învinuim Rusia pentru că face ceea ce face.”

 

Care este poziția oficială a Serbiei în situația din Ucraina, respectiv în legătură cu problema conflictului din Donbas și care este atitudinea guvernului sîrb față de rolul jucat de Rusia în această privință?

Poziția oficială a Serbiei în legătură cu conflictul din Ucraina este foarte clară și a fost declarată mai mult decît odată de către Ministrul nostru de externe, Ivica Dačić, în perioada în care Serbia a deținut președinția OCDE. Poziția respectivă constă în aceea că noi susținem în întregime integritatea teritorială a Ucrainei, dar pe de altă parte nu spunem că învinuim Rusia pentru că face ceea ce face. Acest lucru se datorează importanței pe care o atribuim relației noastre cu Rusia. Mai există de asemenea și discursul public, destul de colorat, conform căruia evenimentele din Ucraina sînt rezultatul activării mecanismului de apărare al Rusiei ca urmare a avansării incorecte a NATO, cu toate că acesta s-a manifestat prin anexarea unui teritoriu ucrainean. Deși acesta este discursul predominant, majoritatea analiștilor și experților sunt de acord că Serbia trebuie să condamne acțiunile Rusiei, în special în Crimeea, întrucît se poate face o paralelă între criza din din Crimeea și situația din Kosovo, cu toate că președintele rus Vladimir Putin a declarat că, Kosovo și Crimeea constituie cazuri complet diferite.

 

Există vreo cooperare semnificativă între Serbia și țările Grupului Visegrad? Sînt aceste țări văzute în Serbia ca parteneri benefici și potențiale surse de sprijin nu doar în termeni de securitate, ci și, de exemplu, în cazul procesului de aderare la UE?

Cu siguranță. Fondul Visegrad este activ în Serbia și există și o cooperare bilaterală între țările V4 și Serbia. Atunci cînd o țară așa mică ca a noastră, este normal să dorești să stabilești legături puternice cu actori mai mari. Serbia este cu siguranță deschisă posibilității întăririi legăturilor cu V4 la orice nivel posibil. Toate țările V4, cu excepția Poloniei, sunt într-o anumită măsură asemănătoare cu Serbia în ce privește mărimea populației și a teritoriului, ambițiile, trecutul comunist sau socialist, etc. Sigur că, aceste asemănări nu merg pînă la capăt iar aici ne referim la detaiile istoriei, dar și la procesul de tranziție de la comunism. Cu toate acestea, cooperarea Serbiei cu țările V4 nu este întotdeauna facilă, mai ales din cauza faptului că acestea din urmă trebuie să respecte principiile și coordonatele UE stabilite prin Politica Externă și de Securitate Comună.

 

Foto: Belgrad, protestatari cu banere împotriva nou-alesului președinte al Serbiei, Aleksandar Vucic. Copyright: profimedia.cz

 

Cum este gestionată criza imigranției în Serbia? Cum se manifestă această criză în Serbia și care este poziția oficială a guvernului față de modalitatea de soluționare a acestei probleme?

În rîndul tuturor celor care sînt preocupați de această problemă, consensul este că că focul nu se stinge cu stropi aruncați la marginea sa. Este necesar ca problema să fie atacată la sursă. Singura modalitate de a rezolva criza imigrației în viitor este aceea de a pune capăt conflictelor în țările de unde această imigrație provine și nu doar de a pune capăt conflictelor, ci și de a construi acolo un model societal sustenabil. Din punctul de vedere al aliaților noștri occidetali, așa cum sînt S.U.A., nu există decît un singur sistem sustenabil care poate fi construit. Din punctul de vedere al altor actori mai mici din est, precum Serbia, poate că acele țări ar trebui să-și decidă singure propria soartă și sistemul în care doresc să trăiască, astfel încît populația să fie mulțumită de societatea și statul în care locuiește. În legătură cu modul în care migrația afectează Serbia, țara noastră are o vastă experiență cu marile valuri de imigranți sârbi fugind din fostele republici iugoslave, astfel încît avem instrumentele și cunoștințele necesare, însă cu siguranță că nu avem fondurile trebuincioase pentru a putea accepta un număr mare de imigranți. Pe de altă parte, țelul imigranților nu este acela de a ajunge și rămîne în Serbia, ci de a se stabili în Regatul Unit, Germania, sau Franța. De asemenea, întrucît Serbia este încă o țară în tranziție, precum și din anumite motive istorice, dar și din cauza unor experiențe triste din anii `90, noi nu sîntem încă atît de deschiși străinilor, mai ales celor de altă religie.

 

* Interviul a avut loc în contextul Conferinței internaționale „Civilii în misiunile multilaterale” desfășurată la Praga, în sediul MAE al Cehiei, pe 16 și 17 martie 2017.

** Pentru aderare, Serbia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în capitolul 31 al condițiilor de dobîndire a statului de membru și care stipulează că aplicanții, inclusiv Serbia, trebuie să se alinieze progresiv la declarațiile UE și PESC și să aplice sancțiuni și măsuri restrictive acolo unde și atunci cînd este necesar.

Postări asemănătoare: Redakce ESJ

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace