UE urmărește impulsionarea industriei europene de apărare, dar interesele particulare rămîn a fi dominante

  • Petr Boháček
  • 4.6.2018 12:42

Ofertele pentru finanțarea EDIDP vor trebui să includă cel puțin trei state membre, trei entități diferite situate în UE, iar banii furnizați pot să reprezinte până la 20% pentru dezvoltarea prototipului și pînă la 100% pentru testare sau proiectare. Proiectele PESCO și cele care includ IMM-urile și companiile cu capital mixt vor fi eligibile pentru mai mult sprijin financiar. Cu toate acestea, întrucît apărarea și industriile de apărare sunt în mod tradițional domenii gestionate exclusiv de statele naționale, cooperarea în aceste sfere rămâne afectată de puternice abordări protecționiste. Guvernele naționale se concentrează și pe conservarea capacităților industriale autohtone. Asemenea opinii naționaliste persistă în Europa, în pofida obiectivelor proclamate de a edifica o cultură strategică europeană comună, capacități comune și planificare sincronizată a apărării.

 

Prin integrarea lanțurilor de aprovizionare și prin construirea industriei de apărare într-un singur organism, Europa poate începe să își schimbe treptat cultura strategică generală.

 

În mod similar, companiile din domeniul apărării beneficiază de situația în care țările individuale sprijină și subvenționează industriile autohtone cu scopul de a menține un anumit grad de autosuficiență în aprovizionarea cu arme - o poziție ce contrazice în filosofia generală a autonomiei strategice europene și a cooperării în materie de apărare. De unele singure, statele europene nu dispun de mijloace economice, tehnologice sau industriale care să ofere echipamente și sisteme militare într-o manieră autosuficientă. Într-o astfel de situație, diviziunea muncii și integrarea lanțurilor de aprovizionare la nivelul UE sunt esențiale. Prin integrarea lanțurilor de aprovizionare și prin integrarea industriei de apărare într-un singur organism, Europa poate începe treptat să își schimbe cultura strategică.

Cu toate acestea, chiar și în condițiile formatului minim trilateral și al sprijinului IMM-urilor, stimulentele ambițioase ale EDIDP pot merge în principal către marile companii de apărare, ceea ce va afecta piața într-un sens negativ. Situația favorizează în special entitățile cele mai robuste și avansate, situate în Europa de Vest, și prezintă riscul ca micile industrii post-sovietice să nu reușească să-și asigure asistența necesară. Având în vedere un astfel de scenariu, politica protecționistă desfășurată de industriile de apărare mai slabe - mai ales în cadrul guvernelor naționaliste aflate în ascensiune - este probabil să iasă la iveală.

Diviziunea Est-Vest se manifestă și în industria de apărare. Dacă Europa este serioasă în ceea ce privește apărarea europeană, primul pas în vederea construirii unei culturi strategice comune este edificarea unei baze industriale de apărare cu adevărat comună, integrată și incluzivă și care va aduce beneficii tuturor statelor membre.

În timp ce PESCO este decisă în unanimitate, EDIDP va distribui banii pe baza votului cu majoritate calificată, un set care ar putea favoriza în continuare țările occidentale. În mod normal, această procedură conferă rolurile principale Marii Britanii, Franței și Germaniei, care au cea mai mare influență asupra rezultatului final. Odată cu plecarea Marii Britanii, un partener frecvent al țările baltice, Visegrad și Benelux, balanța puterii se înclină în favoarea Germaniei și a Franței. Însă acestea două nu sunt de obicei complet aliniate.

În timp ce germanii decid în sfera economică, zona de apărare este cea în care Franța domină. Berlinul respinge creșterea cheltuielilor sale de apărare la 2%, menține o armată insuficient de puternică și în sfera apărării europene preferă o abordare incluzivă uneia ambițioase. Integrarea în domeniul apărării are în special valoare politică, avansînd totododată țelul integrării europene. Germania nu se teme de Rusia, dar se teme de orice impact negativ asupra modelului economic bazat pe export, inerent legat de piața europeană.

 

Sensibilitatea acestor domenii ce țin în mod tradițional exclusiv de competențele naționale dezvăluie perspectivele interne persistente asupra multor lucruri.

 

Franța are probleme grave de securitate pe flancul sudic, confruntîndu-se totodată și cu dificultățile generate de divergența transatlantică. Datorită accentului său istoric asupra autonomiei, Franța beneficiază de mijloace și condiții militare, constituționale și politice care îi permit să-și desfășoare forțele și să acționeze militar într-un mod ferm - o situație unică în Uniunea Europeană. Acest lucru se traduce într-o industrie puternică în domeniul apărării și în așteptările economice ale Franței bazate pe raționamentul că leadership-ul militar a acesteia în Europa se va aduce beneficii economice și va acorda un rol dominant industriei sale.

În timp ce tancurile nu sunt la fel de ușor de exportat ca mașinile, întrucît acestea costă mai mult, dar nu toată lumea poate exporta tancuri. Uniunea Europeană a făcut recent progrese semnificative în multe domenii, în special în domeniul apărării și securității. Dar importanța acestor domenii tradiționale de competență exclusiv națională scot la iveală persistența viziunilor naționale. Întrebarea rămâne dacă Europa este gata să le depășească. Actuala situație geopolitică este o oportunitate tentantă pentru ca europenii să-și unească forțele în vederea edificării unei societăți puternice în interesele oamenilor.

Versiunea în limba engleză a acestui articol este disponibilă aici.

Postări asemănătoare: Petr Boháček

Postări asemănătoare

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace