Înapoierea tehnologică limitează ambițiile globale ale europenilor

  • Mihai Turcanu & Petr Boháček
  • 14.2.2018 14:15

Progresul științific și inovația tehnologică au fost dintotdeauna premisele fundamentale pentru dezvoltarea economică și militară a puterilor mondiale. La capitolul apărare UE suferă din cauza slăbiciunilor generate de faptul că industria sa tehnologică pierde tot mai mult și mai mult teren nu doar în fața concurenților americani, dar și față de competitorii din Extremul Orient.

Revoluțiile industriale, fenomene însoțite de dezvoltări tehnologică specifice, au generat bogății și forță militară imensă ce au permis mai întîi Marii Britanii, iar mai apoi Germaniei unificate, să-și asume rolul celor mai mari puteri militare. Astfel de schimbări ilustrează cât de important este rolul progresului tehnologic în competiția pe arena internațională. Revoluția digitală care a început în perioada cuprinsă între anii 1950-1970 în SUA a fost rezultatul cercetărilor din domeniul apărării. Fără îndoială, un decalaj tehnologic între Europa și SUA a existat de la bun început. În timp ce PIB-ul Statelor Unite era jumătate din totalul global, Europa de Est se afla sub ocupația armatei sovietice, iar cea de Vest depindea în mare măsură de SUA pentru reconstrucție și revenirea la creștere economică după anii celui de-al Doilea război mondial. Acest decalaj a continuat și după sfîrșitul Războiului Rece, observatorii contemporani remarcînd faptul că înapoierea sectorului de tehnologii informaționale și de comunicații (TIC) a fost cauza ratei slabe de creștere a productivității de doar 0,7% anual, față de cele 1,4% înregistrate în SUA. Încă de la inceputul anilor 2000, datele disponibile indicau faptul că lichidarea respectivului decalaj avea să fie o sarcină problematică, întrucît devenise evident faptul că stagnarea tehnologică nu s-a datorat exclusiv mai puținelor resurse alocate pentru cercetare și dezvoltare (C&D). În raport cu procentul din PIB cheltuit pentru cercetare și dezvoltare, câteva țări europene nu erau cu mult în urma SUA, ceea ce însemna aceste resurse erau adeseori fost folosite mai puțin eficient decât peste ocean.

Problema persistă și astăzi, deși fondurile alocate cercetării și dezvoltării în UE au atins media de 2,03% din PIB-ul blocului în 2016, comparativ cu 1,76% în 2006. În acest sens, UE este totuși depășită de cele mai importanți competitori la capitolul tehnologie: SUA (2,8%), China (2,1%), dar și de Coreea de Sud și Japonia.

Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, exprimate în procentul alocat din PIB, în 2016.

În termenii parității puterii de cumpărare (PPP), cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale UE au fost de $346 miliarde, mai mici decît cele ale S.U.A. ($463 miliarde), și Chinei ($377 miliarde).

Top cinci investiții la nivel de stat în cercetare și dezvoltare în 2015, exprimat în miliarde de dolari.

În pofida creșterii cheltuielilor europene pentru cercetare și dezvoltare, diferența față de SUA la capitolul rezultate obținute a continuat să crească. Mai mult decît atît, UE a început să piardă teren și în fața Chinei și a altor participanți la această competiție. De exemplu, conform Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, 38% din aplicațiile pentru brevet în 2015 au fost depuse de China. Statele Unite sunt pe locul al doilea la 20,4%, în timp ce ponderea Oficiului European de Brevete a fost de numai 5,5%. În 2016, aplicațiile pentru brevet în domeniul TIC au fost depuse în proporție covîrșitoare în Statele Unite și în țările Asiei Orientale.

Rata aplicațiilor pentru brevete la nivel global, exprimată în procente.

Lipsa unei strategii sustenabile a UE pentru cercetare și dezvoltare și ineficiența generală devin evidente atunci când analizăm modul în care mediul de afaceri european folosește oportunitățile oferite de internet și noua generație de tehnologii. Din top treizeci cele mai bine-cotate companii dot-com - care folosesc internetul ca bază a activității lor de afaceri - doar patru sunt europene și nici una nu se află în primele 14. Revista „Fortune” înfățișează o imagine similară prin topul „Unicorns” al celor mai bine-cotate starturt-up-uri. Un studiu britanic din 2015 a concluzionat că valoarea cumulată a companiilor europene de tip start-up era de aproximativ 120 miliarde de dolari. Pentru comparație, Amazon este evaluată la 634 de miliarde de dolari. În afară de aceasta, sectorul digital al UE urmează să fie și mai mult slăbit în urma ieșirii Marii Britanii din UE, întrucît Regatul Unit găzduiește un număr mare de companii de înaltă tehnologie, cum ar fi ASOS, Global Switch, sau Delivero și a căror valoare cumulată este estimată la aproape 50 de miliarde dolari. Peste 30% dintre fondatorii afacerilor cu tehnologie din UE se află în Marea Britanie, iar această țară este clasată pe locul 8 în Raportul privind Competitivitatea globală a Forumului Economic Mondial 2017-18, în ceea ce privește "pregătirea tehnologică și sofisticarea sectorului său de afaceri".

Top zece companii dot-com la nivel global, în care se poate observa că nu există nici una din Europa, acest clasament fiind dominat de SUA și China 

În mod asemănător, pe baza raporturilor cu privire la venituri și la valoarea estimată pe piața bursei, știm că nu există nici o companie europeană în clasamentul primelor cincisprezece companii TIC din lume, ca de exemplu Apple, Google, Microsoft, Sony, Samsung, Foxconn, Dell sau Intel. Europenii s-au obișnuit demult cu ideea că smartphone-uri, laptop-urile, tabletele, dar și SSD-urile, CPU-urile și microprocesoare nu sunt fabricate în Europa. În ceea ce privește software-ul, numai SAP-ul și compania spaniolă Amadeus mai au încă o cotă-parte din piață dominată categoric de companii americane precum Microsoft, Symantec, Oracle, sau Vmware. Companiile chineze Tenacet, Baidu sau Alibaba rivalizează cu cele americane din categoria Google sau Amazon, în timp ce platforma de comunicare Weibo a depășit Twitter în ce privește numărul lunar utilizatori.

Creșterea Chinei

UE pierde din ce în ce mai mult teren nu numai în fața Statelor Unite, ci și față de China, care până nu demult nu juca nici un rol în sfera tehnologiilor avansate. China excelează nu numai în producerea de echipamente sofisticate ci, profitînd de măsurile protecționiste și restrictive pentru companiile occidentale aplicate de guvernul chinez, giganții digitali din acea țară înfloresc, stabilind tendințe de evoluție la nivel mondial și avînd un impact enorm de fluidizare în era digitală actuală.

 

Politicile economică și de securitate ale Chinei, s-au sprijinit multă vreme pe achiziționarea de tehnologii străine.

 

Aceste evoluții sunt rezultatul politicilor economice și de securitate ale Chinei, care s-au sprinit multă vreme pe achiziția tehnologilor străine pentru a depăși situația în care China era complet rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic în preajma morții lui Mao. Programul guvernamental din 1986, numit 863, viza atragerea companiilor străine în societăți mixte cu participarea companiilor chineze semi-private a căror principală țintă era deprinderea know-how-ului și înțelegerea secretului tehnologic. Spionajul cibernetic chinez care vizează companiile occidentale de tehnologie privată, profitând de faptul că sectorul privat din SUA nu este considerat drept critic pentru securitatea națională și nu-i sunt aplicate standarde de securitate corespunzătoare, a fost catalogat drept cel mai mare transfer de bogăție din istorie. Rezultatul său a fost economisirea a 25 de ani de cercetare și a costat SUA ecivalentul a 1% din PIB numai în 2010. China a acumulat suficiente cunoștințe tehnologice pentru a avea baza necesară în vederea depășirii tehnologice a Occidentului. Spre deosebire de piețele europene sau americane, în China, companiile străine nu au voie să investească în peste șaizeci de sectoare strategice, inclusiv în domeniul energiei, telecomunicațiilor sau mass-media. Acest protecționism dezavantajează Occidentul, și Donald Trump a observat corect acest lucru. Respectivele evoluții nu vor rămîne fără importante consecințe militare și geopolitice.

 

Cauzele ale înapoierii tehnologice a UE

Identificare cauzelor care stau la baza acestor evoluții negative pentru UE constituie o sarcină complicată. Prima ar fi că Uniunea Europeană este încă foarte eterogenă. Refenind la tabloul oferit de cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare, observăm că la o extremitate avem Finlanda, care cheltuiește în acest sens 3,2% din PIB, majoritatea banilor provenind din mediul de afaceri. La celălalt capăt, se află România care alocă inovației sub 1,6 miliarde $, sau doar 0,4% din PIB-ul său, iar majoritatea acestor bani sunt alocați de guvern. Bariera lingvistică este încă prezentă, divizînd UE în mici piețele naționale. Legislația inflexibilă referitoare la muncă (cum ar fi cea din Franța sau Germania) sperie investitorii din Europa, un sfert dintre care sunt americani și foarte mulți din Asia. Un alt lucru asupra căruia putem reflecta este că observatorii americani sunt de părere că în timp ce știința în Europa este puternic dezvoltată, există, de asemenea, pe vechiul continent o cultură care acordă preferință lucrului teoretic și de laborator în raport cu ingineria. În plus, față de UE, SUA cheltuiește cu 32% mai pentru fiecare student angajat în învățământul secundar, și de 2,6 ori mai mult pentru studenții înscriși la universitate. În general însă, UE are mai mulți absolvenți în domeniul științei și ingineriei decât SUA - 1.097.000 în 2015, față de 742.000 în Statele Unite în 2014, dar în spatele Chinei, care a avut 1.650.000, de asemenea, în 2014. Acest lucru ar putea fi un indicator al faptului că, în ciuda numerelor impresionante, strategiile de învățământ ale UE, precum și programele de cercetare și inovare impresionante și bine finanțate, cum ar fi „Orizont 2020”, probabil că nu-și ating obiectivele. Acest lucru s-a întâmplat deja în trecut cu ultimul mare programul finanțat pe 10 ani pentru inițiative educaționale și de cercetare - „Lisabona 2010”.

 

Europa trebuie să își reconsidere atitudinea față de cercetarea și inovarea în domeniul apărării.

 

Așa cum a demonstrat experiența americană, există un mare potențial de inovare în cadrul cercetării în domeniul apărării. DARPA, RAND și alte think-tankuri militare americane au condus efortul de dezvoltare a tehnologiilor militare în SUA și au pus bazele Silicon Valley și a întregii industrii digitală. În Israel - lider mondial în cheltuielile de cercetare și dezvoltare cu 4,25% din PIB - creșterea și dezvoltarea militară, științifică și tehnologică înfloresc în economia sa inovatoare, în care marile companii IT, de software și alte companii digitale, aduc beneficii enorme sectorului militar. Europa trebuie să-și reconsidere atitudinea față de cercetarea și inovarea în domeniul apărării, ca modalitate de redresare a stării defectuase a industriei sale tehnologice. Asemenea de inițiative, cum ar fi Planul european de acțiune în domeniul apărării (PEAA), care se bazează pe Fondul european de apărare (FEA) și pe Agenția Europeană de Apărare (AEA), conferă o direcție de acțiune corectă. Pînă în 2020, FED va pune la dispoziția proiectelor de cercetare în domeniul apărării până la 90 de milioane de euro, urmate de încă 500 de milioane de euro, după această dată. Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, va acorda anual, începând cu 2020, 5 miliarde de euro pentru proiecte europene de apărare comune. Această sumă este semnificativă în comparație cu cele 35 de miliarde de euro investite de toate statele membre ale UE, cu excepția Regatului Unit, însă ea nu reduce decalajul față de cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale Chinei sau Statelor Unite.

 

Sunt necesare investiții tehnologice masive

În ce privește progresul tehnologic,UE rămîne din ce în ce mai mult în spate, iar aceasta constituie o barieră în calea aspirațiilor sale de a deveni o putere globală. Veniturile pe care giganții tehnologici americani și asiaticii le încasează în Europa consolidează rolul de lideri mondiali în domeniul tehnologic și le sporesc capacitățile de apărare. Această slăbiciune crează o vulnerabilitate în domeniul securității europene prin dependența de tehnologia străină de care Europa are nevoie în infrastructură și în sectorul său militar. Există un motiv pentru care SUA a interzis agențiilor guvernamentale să cumpere ceva de la compania chineză Huawei. Așa-numiții unicorni sunt companii care datorită tehnologiilor inovatoare pe care le utilizează sunt capabile să bulverseze industrii și societăți întregi, însă Europa nu are niciun cuvânt de spus în acest sens, ceea ce pînă la urmă îi va afecta capacitatea de apărare. În afară de aceasta, UE trebuie să țină pasul cu tehnologiile, dintre care unele au, sau vor avea capacitate de utilizare dublă. În ciuda faptului că UE a articulat prima dată obiectivul principal al politicii sale externe ca fiind obținerea unei "autonomii strategice", nu există "autonomie" fără tehnologie. Din punct de vedere tehnologic, China autoritară se apropie din ce în ce mai mult de SUA, lăsând UE în urmă și sunt necesare investiții masive în tehnologie, coordonate la nivelul UE, în vederea atingerii obiectului rolului global și al autonomiei strategice.

Textul în limba engleză al acestei analize poate fi accesat aici.

Postări asemănătoare: Mihai Turcanu & Petr Boháček

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace