Grupul de la Visegrad continuă lupta cu Europa

  • Petr Boháček
  • 22.12.2017 16:10

Punctul mort în care au ajuns discuțiile privind politica migrației continuă să se rotească în jurul aceleiași probleme - cotele obligatorii pentru relocarea refugiaților. În ciuda unei creșteri semnificative a ponderii politice a țărilor din V4, grupul continuă să respingă orice mecanisme similare din motive politice. Este timpul ca V4 să adopte o atitudine serioasă în legătură cu Europa.

Discuția privind migrația și așa-numita reformă Dublin IV a Sistemului European Comun de Azil s-au schimbat substanțial. Țările din Visegrad Patru au jucat un rol important în acest sens. Accentulul se pune în prezent pe protejarea frontierelor externe ale UE și pe îmbunătățirea sistemelor de triere și procesare a solicitărilor de azil - primele două pachete principale ale reformei propuse la Dublin. Țările occidentale, care în trecut au afișat o abordare mai solidară și mai umană în critica lor împotriva țărilor V4, au căzut de acord să delege responsabilitatea cu privire la migranți țărilor cu o istorie dubioasă în domeniul drepturilor omului, sau milițiilor armate și grupurilor de crimă organizată din Libia afectată de război.

Acordul privind reforma a fost atins în ceea ce privește crearea de puncte de control, sprijinirea procesului de dezvoltare în țările africane precum Libia, Ciad sau Nigeria, sau combaterea contrabandei de persoane. Dezacordul persistă asupra celui de-al treilea pachet care abordează situațiile de urgență în care – din cauza unui spectru larg de motive previzibile și imprevizibile - un număr mare de migranți ar putea ajunge din nou în țările din sudul Europei. Conform propunerii, în cazul în care migrația devine incontrolabilă și depășește o anumită limită, atunci toate țările UE vor adopta măsuri pentru a ajuta țările cele mai afectate, găzduind un număr proporțional de migranți. Visegrad-ul respinge această posibilitate.

Miezul disputei îl constituie nu migrația, ci politica

 

Miezul disputei nu este migrația, ci politica. Prin Tratatul de la Lisabona, politica UE în materie de azil este decisă de Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI) al Miniștrilor de Interne cu majoritate calificată. Totuși, sub presiunea V4, UE a fost de acord să caute un consens la nivelul Consiliului cu privire la acest subiect. Mai mult, Donald Tusk, președintele Consiliului, chiar a criticat sistemul de cote ca provocînd discordie și a solicitat unanimitate în acest sens. Proiectele prevăzînd plăți cu sume cuprinse între 6 000 și 200 000 EUR pe persoană pentru fiecare refugiat acceptat, cu opțiunea de înlocuire a unui număr de migranți relocați prin trimiterea de polițiștii de frontieră în Italia sau Grecia, au fost în mod repetat respinse. Republica Cehă, care a acceptat 12 migranți, ar fi putut să evite cu ușurință procedura recentă de încălcare a dreptului comunitar pentru respingerea vechiului mecanism al cotelor prin oferirea de locuri gratuite după exemplul Republicii Slovace, care a acceptat 16 imigranți, dar a evitat procedura de încălcare. Nu a făcut-o însă. Potrivit Frontex, numărul migranților a scăzut semnificativ de la 1.822.177 în 2015, până la 511.371 în 2016 și la 186.500 în ianuarie-noiembrie 2017, un număr cu 62% mai mic față de anul precedent. Migrația nu pare a fi principala problemă.

Disputa se află în miezul luptei Europei de Est pentru o mai mare influență și o voce mai puternică în Bruxelles. Având în vedere numărul de concesii și schimbările survenite în dezbaterea privind migrația, strategia a fost foarte reușită. Dar, dacă țările V4 abandonează politica actuală de confruntare, ar putea să-și piardă imediat pârghia nou dobândită și care le-a adus capital politic.

Cu toate acestea, aceast capital politic a venit în forme stranii. A venit, de exemplu, prin intermediul unui impas nesoluționat. A venit cu prețul alimentării euroscepticismului în țările respective. Este, de asemenea, construit pe frică și populism. Incapacitatea politicienilor populiști de a-și articula și explica în mod responsabil politicile le oferă opțiuni foarte limitate. Politicienii contemporani își amintesc foarte bine puterea fricii din timpul comunismului. Incitarea fricii față de migranți este eficientă, fiind o opțiune de politică mult mai ușoară. Întrebarea constă în aceea dacă acestea alimentează euroscepticismul și extremismul sau împiedică creșterea partidelor radicale de dreapta? Ascensiunea SPD-ului ceh de extremă dreaptă, sau a Fidesz, contravine acestei supoziții. De ce să mizezi pe o copie ștearsă atunci când poți avea originalul?

 

Lupta cu UE constituie o tactică internă bună, însă nu și o strategie

 

Nici timpul nu este potrivit. Alegerile din Ungaria în 2018, posibilitatea unor noi alegeri în Republica Cehă, pierderea puterii social-democraților de guvernământ din Slovacia și disputa pe mai multe niveluri dintre Polonia și UE, fac dificil un acord înainte de summitul Consiliului din iunie 2018.

Lupta cu UE constituie o tactică internă bună, însă nu și o strategie. Polonia se pregătește pentru lansarea procedurii Articolului 7 de către Comisia Europeană în legătură cu controversata și foarte criticata sa reformă judiciară. Varșovia nu se teme de suspendarea dreptului său de vot în temeiul articolului.Din contra, partidul de guvernământ al Legii și Dreptății încearcă să exploateze situația din perspectiva poziției sale critice față de UE, căci în timp ce cehii ar susține, se spune, lansarea procedurii articolului 7, ungurii și-ar sprijini cu siguranță aliatul-cheie, blocând în mod efectiv aceasta măsură care necesită unanimitate.

Alegerile pentru Parlamentul European din 2019 servesc drept termen limită pentru soluționarea problemei. Președinția Consiliului European hotărăște asupra procedurii votului privind reforma în materie de azil. În cazul în care nu se reușește atingerea unui consens în timpul președinției semestriale din 2018 a Bulgariei, o țară care a acceptat schema de relocare, respectiva chestiune va trebui soluționată de Austria. Noul cancelar Sebastian Kurz ar face din migrație o prioritate. El a respins cotele obligatorii, dar numai pentru a argumenta că accentul trebuie pus pe protecția frontierelor externe. Nimeni nu pune la îndoială această poziție în acest moment. În trecut, Kurz s-a plâns și că povara migrației a fost distribuită inegal între statele membre. Președinția Austriei ar putea face diferența asigurîndu-și sprijinul guvernelor mai proeuropene din Cehia și Slovacia, în detrimentul Ungariei și Poloniei.

Ține de cele patru țări postcomuniste să facă această mutare, dacă sunt serioase în privința Europei

 

UE a deschis multe fronturi în vederea găsirii unui consens. Putem considera critica deschisă adresată de către președintele Consiliului, Donald Tusk, ca fiind unul dintre cele mai mari semne ale sale. Dar Europa încă așteaptă ca V4 să ofere alternative eficiente și să manifeste solidaritate. Angajamentul V4 de a oferi 35 de milioane de euro Fondului UE de Urgență pentru Africa în vederea a aborda problemei migrației la frontierele UE nu este un simbol al solidarității, ci doar sprijină al doilea pachet al reformei Dublin IV propuse. Multe țări au semnalat că, dacă nu se ajunge la un consens, reforma în materie de azil va fi decisă de majoritatea calificată a consiliului Miniștrilor de Interne - lăsând din nou V4 ​​depășită. Acest lucru ar fi extrem de dăunător pentru sprijinul pentru UE. Guvernele pot controla valul de euroscepticism pentru un timp, însă mai devreme sau mai tîrziu acesta va produce consecințe directe, de exemplu un nou referendum pentru ieșirea din Uniune. Miza este înaltă, iar cele patru țări postcomuniste trebuie să arate că sunt serioase în privința Europei.

 

 

 

Postări asemănătoare: Petr Boháček

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace