Contracarând dezinformarea: pericolul exagerării și ignorării

  • Dmitri Teperik (ICDS)
  • 26.3.2018 15:13

Ultimii patru ani au adus evoluții remarcabile și chiar unele realizări tangibile în domeniul combaterii dezinformării. Deoarece multe societăți occidentale au fost și continuă să fie vizate de activități ostile, orchestrate de entități statale și nestatale, continuăm să îmbunătățim și aprofundăm în permanență înțelegerea mecanismelor tactice din spatele multor campanii de dezinformare, precum și circumstanțele în care actorii pot acționa. În general, suntem din ce în ce mai capabili să descoperim mecanismele prin care informațiile sunt difuzate, prin intermediul cărora are loc manipularea și aprofundarea polarizării societății. În mod evident, un progres remarcabil în lărgirea bazei noastre de cunoștințe a a fost dat de dezvăluirile recente privind amestecul Rusiei în alegerile din SUA și în alte procese electorale din Europa. În ansamblu, această revelație a contribuit în mare măsură la determinarea politicienilor și a factorilor de decizie pentru a aborda problema în mod serios - lucru pe care mulți experți, în special din Europa Centrală și de Est, îl cer de ceva timp. Anterior, se părea că această problemă era departe de locurile unde se găsesc banii și puterea. A trecut ceva timp pînă ce tema combaterii dezinformării să devină atît de importantă încît cu greu mai poate avea loc o întrunire serioasă între experți fără a se discuta această problemă, nemailuînd în calucl nenumăratelle inițiative de "rezolvare a problemei".

 

Noi doar pretindem că înțelegem [strategiile de dezinformare], pentru că nu putem să recunoaștem că nu este așa

 

Cu toate acestea, adevăratul pericol, adică acela de a permite perpetuarea problemei sau de a aplica numai soluții mediocre, își are rădăcinile în înțelegerea slabă a strategiilor de dezinformare aplicate de adversarii noștri. Deocamdată există prea puține date complete, prea puține analize și prea puține cercetări credibile. Sondajele de opinie nu sunt suficiente pentru a arăta ceea de ce ne temem: efectele reale ale propagandei ostile și dezinformării masive, care induce în eroare și formează opinia publică. Noi doar pretindem că înțelegem, pentru că nu putem să recunoaștem că nu e așa. Fără o înțelegere completă și solidă, nu va exista o soluție reală; în cel mai bun caz, va rezulta doar o imitație. Acest lucru contribuie la crearea unor iluzii cu privire la provocărilor cu care ne confruntăm, acestea părînd fie prea simple, fie prea complexe. Există patru riscuri principale a sub- sau supra-estimării efectelor dezinformării.

 

 Problema nu poate fi eliminată cu ușurință doar prin postarea "versiunii noastre a adevărului"

 

1. Demontarea așa-numitelor știri false nu este o soluție, deoarece distrage atenția specialiștilor și resursele limitate de la problemele reale. Suntem, evident, prea obsedați de inițiative de demontare la diferite niveluri, astfel încît creăm impresii false în rîndul publicului cu privire la amploarea fenomenului. Cu alte cuvinte, văzînd singura soluție în respingere, trimitem un semnal greșit cetățenilor noștri că problema ar putea fi ușor eliminată doar prin postarea "versiunii noastre a adevărului". Pentru că acțiunile sunt întotdeauna desfășurate retrospectiv și de obicei cu o întîrziere semnificativă, noi doar urmărim minciuna originală și nu putem schimba încadrarea problemei pe care minciuna originală o creează. Odată ce o știre falsă a fost diseminată, ea începe să prindă viață, și începe imediat să modeleze percepțiile cititorilor/observatorilor obișnuiți. În multe cazuri, percepțiile domină asupra realității, totuși suntem prea încrezători în eforturile noastre de demascare - o încredere prea ridicată se poate întoarce asupra noastră.

 

Dezinformarea nu poate fi rezolvată doar de către și în interiorul cercurilor media

 

2. Jurnaliștii și mass-media, în general, au jucat pînă acum un rol prea mare în lupta împotriva dezinformării, unul care pur și simplu nu corespunde competențelor lor. Prin faptul că s-au declarat experți în mass-media, mulți jurnaliști au uzurpat discuțiile fundamentale relativ la propaganda ostilă, creînd impresia incorectă că aceasta este o problemă care ar trebui rezolvată doar de cercurile media și doar în interiorul acestora. Dimpotrivă, combaterea dezinformării nu poate avea loc decît dacă efortul este condus de o comunitate mult mai largă de experți, printre care psihologi sociali, experți în securitate, oameni de știință din sfera politică și socială, istorici, experți digitali și cercetători specializați în volume mari de date. Atîta timp cît dezbaterea generală din Europa și Statele Unite continuă să fie dominată (dacă nu chiar dirijată) de jurnaliști, societățile noastre vor rămîne slab pregătite pentru a lupta mai eficient împotriva propagandei dăunătoare - și va fi mai puțin probabil să îndrăznească să respingă - sau chiar să treacă la ofensivă împotriva unei asemenea propagande. Profesioniști din alte domenii relevante trebuie să fie implicați, iar cunoștințele și abilitățile lor trebuie să fie adaptate la specificul războiului informațional. Evident, acesta nu este un teren de joacă pentru mediocritate sau încercările unor amatori de a "face ceva". Există o cantitate covîrșitoare de dovezi că adversarii noștri au investit în războiul informațional nu numai bani, ci și capital uman și capacitate de cercetare.

 

Este posibil să supraestimăm capacitatea reală a societății civile de a contribui în mod eficient la combaterea dezinformării

 

3. Întrucît multe guverne occidentale și-au recunoscut inflexibilitatea în contracararea tacticilor de dezinformare, s-a pus accentul pe consolidarea rolului societății civile, și anume delegarea către cetățenii activi a unor sarcini legate de securitatea informațională. Ideea unei implicări sporite a societății civile, fie că este vorba despre diferite ONG-uri, comunități locale sau cetățeni individuali, este într-adevăr foarte promițătoare, deoarece ar putea contribui la eforturile de contracara propagandei prin mai multă flexibilitate, inovare și diversitate de idei și inițiative. Propunerile concrete de implicare a societății civile, exprimate de mulți experți și susținute la scară largă de guverne, variază de la administrarea sau furnizarea capacităților de formare privind creșterea abilității mediatice generale, efectuarea de monitorizări social-media și analize bazate pe informații open-source pînă la jurnalismul cetățenesc de investigație. Cu toate acestea, avînd în vedere că toate acestea reprezintă sarcini foarte ambițioase, există riscul supraestimării capacității societății civile de a contribui efectiv și într-un mod serios la combaterea dezinformării.

 

Trebuie să recunoaștem societatea civilă ca parte integrantă a infrastructurii democratice în ansamblu, care trebuie protejată

 

Nu trebuie să creăm așteptări false privind rolul societății civile fără a furniza membrilor săi competențele și resursele necesare pentru a combate propaganda dăunătoare și pentru a detecta și demasca activitățile ostile la nivel local, regional, sau chiar național. Cel mai important, este necesară o protecție fizică și psihologică reală de urgență, deoarece există dovezi că activiștii civili sunt hărțuiți sau chiar amenințați de agenți ostili, nu numai online, ci și în viața reală. Dacă identificăm sarcini clare pentru societatea civilă în apărarea democrațiilor noastre și așteptăm o mare responsabilitate din partea cetățenilor activi, trebuie să ținem seama de vulnerabilitățile lor în planificarea și asigurarea unui grad mai mare de protecție. În caz contrar, îi punem în pericol pe acești cetățeni prin subestimarea riscurilor cu care se pot confrunta în timp ce contracarează dezinformarea, atunci cînd sursa acestor riscuri este alte state sau organizații nestatale. Deoarece protejarea democrației nu se referă numai la integritatea proceselor electorale, trebuie să recunoaștem societatea civilă ca o parte integrantă a infrastructurii democratice în ansamblu, care trebuie protejată în același fel ca libertatea de exprimare, alegerile, partidele politice, candidații, dezbaterile deschise etc.

 

Cheia succesului se află la nivel local, nu global

 

4. Trebuie să se acorde o anumită recunoaștere și apreciere eforturilor care vizează facilitarea schimburilor de experiență și îmbunătățirea coordonării acțiunilor atît în ​​cadrul statelor UE, cît și în rîndul altor țări similare, cum ar fi Canada și Statele Unite. Cu toate acestea, nu trebuie să credem că acest lucru este suficient. Propaganda ostilă, împreună cu regimurile din spatele ei, rămîn a fi foarte oportuniste; de obicei ele își ating obiectivele locale sau regionale, profitînd de vulnerabilitățile existente, de exemplu de cele cauzate de eșecurile politicilor în legătură cu anumite probleme în societățile noastre. Prin urmare, acțiunile trebuie planificate, coordonate și executate la nivel local sau regional în rîndul partenerilor care se confruntă cu aceleași provocări. Cea mai eficientă abordare este aceea care ține cont de specificul unei țări sau al unei regiuni; în consecință, această abordare nu poate fi neapărat extrapolată la întreaga Europă, cu atît mai puțin la întreaga comunitate transatlantică. Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să încetăm să comunicăm, să ne consultăm și să ne ajutăm reciproc, dar, în termeni practici, cheia succesului este la nivel local, nu global.

O înțelegere superficială a strategiei fundamentale a dezinformării, precum și a căilor, mijloacelor și scopurilor acesteia conduce la naivitate cu privire la efectele ei reale asupra societăților vizate și a grupurilor vulnerabile. Cu o conștientizare conjuncturală slabă și o teamă constantă de escaladare, suntem pierduți într-un labirint al dezinformării. Suntem prea lenți în crearea propriilor ecosisteme sănătoase și funcționale, care ar putea genera în mod natural o gamă largă de măsuri preventive, de contracarare și de descurajare. Aceste ecosisteme ar trebui să se bazeze pe excelența în instrumentele practice, precum și pe competența unei game largi de actori, educatori și implementatori - facilitînd astfel interdependențele și interacțiunea actori statali, de afaceri și ai societății civile, care ar putea aduce răspunsuri mai agile la dezinformare. Astfel de ecosisteme ar stimula, de asemenea, instrumentalizarea și operaționalizarea politicilor de informare menite să protejeze valorile noastre fundamentale.

 

Deși nu poate exista un război rece în domeniul informațional, în cel mai bun caz avem de-a face cu o pace foarte caldă

 

Politicienii occidentali sunt ostaticii soluțiilor pe termen scurt și, prin urmare, preferă abordări simple care nu rezolvă nimic în timp ce creează iluzii doar atît factorilor de decizie și cetățenilor. Acest lucru oferă un avantaj remarcabil adversarilor noștri, cel puțin în ceea ce privește timpul. Nu trebuie să ne fie rușine să numim lucrurile cu numele lor adevărat: deși în spațiul informațional nu există un război rece, avem, în cel mai bun caz, o pace foarte caldă. Pe fundal are loc în continuu un atac informațional prim mijloace de gherilă, aducînd în societățile noastre o serie de narațiuni ostile. Acest atac ar trebui să fie contracarat prin metode specifice , nu prin discuții declarative sau măsuri ușoare orientate spre rezultate imediate, dar pe termen scurt. Pe termen lung, ar fi extrem de neînțelept să subestimăm corelația dintre dezinformare și schimbările în modelele de comportament ale unor grupuri sociale. Ostilul devine dăunătoe la întîlnirea lumii cognitive, a celei online și celei reale, care afectează decizia cetățenilor nepregătiți de a lua - sau chiar mai important – de a nu întreprinde acțiuni atunci cînd este necesar.

Dmitri Teperik este Directorul executiv al Centrului Internațional pentru Apărare și Securitate din Estonia.

Versiunea în limba engleză a acestui articol este disponibilă aici.

Postări asemănătoare: Dmitri Teperik (ICDS)

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace