Cliteur: Contra Islamului politic trebuie să luptăm prin intermediul unei democrații militante

  • Monika Tesařová
  • 17.1.2018 23:47

Paul Bernard Cliteur este un profesor olandez de jurisprudență la Universitatea Leiden. Interviul a fost luat cu oaczia Conferința Forum 2000 din Praga și s-a axat pe chestiuni ce țin de religie, multiculturalism și probleme de securitate.

Critizați religia, dar unii autori susțin că creștinismul este factorul definitoriu al societăților occidentale. Credeți că societatea modernă nu are nevoie de religie? Ce înlocuiește religia în lumea actuală?

Nu aș spune că sunt critic la adresa religiei în general, tind îsă să să am o atitudine sceptică. Nu sunt un credincios religios, cel puțin nu în sensul obișnuit. Desigur, trebuie să crezi ceva și atunci ești un credincios. Umanismul este, de asemenea, un fel de religie. Deci, în acest sens, toți suntem credincioși.

Ceea ce mă interesează mai ales este situația înfățișată de tensiunile dintre credințele religioase și punctele de vedere democratice moderne. Acestea sunt provocate atacuri teroriste, iar motivele teroriștilor sunt și ele foarte interesante. Teroriștii fac de obicei referință la ideile lor religioase, iar oamenii din diferite medii religioase tind să-i justifice, de exemplu, prin astfel de fraze: "Oh, asta nu are nimic de-a face cu religia". Însă de fapt există o adevărată motivație religioasă. Ceea ce încerc să fac este să analizez această motivație și să descopăr și să văd unde se intersectează această motivație cu religia tradiționalistă.

Nu vreau să resping religia în general.

Fukuyama menționa că Islamul poate fi o alternativă politică la liberalism. E aceasta o perspectivă realistă?

Nu este nerealistă și nu constituie o imposibilitate. Marile religii, ele sunt inspirate de credincioșii, iar Islamul este o religie foarte activă, una ce presupune implicare. Îi este caracteristic mesianismul, ceea ce la moment le lipsește majorității creștinilor, iar ce iudaismul nu a fost niciodată o religie measianică. Din perspectiva unei religii care are o anumită atitudine critică, Islamul se află în competiție cu liberalismul, iar acest lucru nu este foarte ciudat.

Guvernele democratice au o abordare intervenționistă foarte scăzută. Credeți că este posibilă o reformă a Islamului?

Întotdeauna am considerat că este foarte greu de prezis viitorul. Găsesc că este foarte greu să spun ce se va întîmpla. Sunt mai filosofic în legătură cu opiniile cu privire la ceea ce ar trebui să se întîmple. Ceea ce trebuie să se întîmple este, desigur, ca tendințele radicale din cadrul Islamului să fie atenuate. Ca apărătorii Islamului rațional sau liberal să cîștige lupta cu radicalii. Dar nu sunt sigur că acest lucru se va întîmpla. Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că radicalii au succes, în schimb Islamul liberal - nu prea.

 

Democrația trebuie să devină mai militantă decît în trecut.

 

Desigur, sper că aceasta se va schimba și, probabil, ceea ce ar putea contribui în acest sens este adoptarea unei poziții mai hotărîte din partea guvernelor democratice. Guvernele democratice, în acest moment, au o abordare intervenționistă foarte redusă din principiului libertății religioase. Libertatea religioasă consituie o valoare foarte importantă și nu ar trebui să intervenim în religie. Dar întrebarea constă în ce poziția r putea statele să adopte în viitor, căci democrația trebuie să se auto-protejeze împotriva tentativeleor de a o sugruma. Democrația trebuie să devină mai militantă decît în trecut.

Ce se va întîmpla în viitor cu islamul? Credeți că islamul va schimba politica?

A făcut deja acest lucru în sensul că Islamul este o religie activă din punct de vedere politic. Există alte religii care nu sunt active. Luați drept exemplu panteismul. Spinoza și Einstein sunt panteiști, văd divinul în jurul lor, ei văd natura divină, iar aceasta nu este o religie foarte politică.

Dar Islamul a fost fondat de profetul Mohamed, care era și politician și credincios în același timp. Islamul este o religie de stat (în Arabia Saudită, Iran), deci există o mulțime de elemente politice legate de Islam.

Ceea ce sper este că Islamul va evolua într-o religie mai spirituală în legătură cu  libertatea religiei și a exprimării, și libertatea de alegere individuală și că, de asemenea, va fi posibil ca oamenii să apostateze, ceea ce este foarte vital, căci trebuie să existe dreptul de a abandona o religie sau de a trece la alta. Aceasta face parte din ideea de libertate religioasă. Din acest punct de vedere, conceptul de libertate religioasă face parte din Carta europeană a drepturilor omului.

 

Nici un stat democratic nu poate adopta o religie oficială. Întreaga idee a unei religii de stat este fundamental greșită.

 

Noul prim-ministru tunisian Habib Essid depune jurămîntul de învestire al noului guvern al țării la Palatul Carthage din Tunis, la 6 februarie 2015. Un guvern de coaliție condus de adepții secularismului, însă din care fac parte și islamiști, a preluat conducerea Tunisia, la trei luni după primele alegeri parlamentare libere din statul nord-african. Drepturi de autor: Profimedia.cz

 

Islamul politic a fost principala ideologie în Egipt în timpul erei lui Mursi. Este căderea lui Mursi o dovadă că Islamul politic nu poate fi funcțional?

Sper. Sunt un secularist (adică pentru o separare a bisericii de stat). Nici un stat democratic nu poate adopta o religie oficială, pentru că odată ce face acest lucru întotdeauna exacerbează avîntul religios. Întreaga idee a unei religii de stat este fundamental greșită. Marea Britanie are anglicanismul drept religie de stat, ceea ce este în esență un sistem ilegitim. În Marea Britanie însă, Biserica Anglicană este doar o umbră a ceea ce a fost pe timpul lui Henric al VIII-lea. În țările din Orientul Mijlociu, în Arabia Saudită sau în Egipt, oamenii încă se mai joacă cu ideea unei religii de stat. Același lucru îl face și Frăția Musulmană. Frăția Musulmană nu este acum un partid de guvernămînt, realitate care constituie o mare binecuvîntare pentru democrație și poporul egiptean.

Cea mai mare minoritate de musulmani trăiește în Franța. De ce nu este Franța în stare să-i integreze?

Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări. Problema este că integrarea a eșuat în mai multe țări decît în Franța. Dacă ne uităm la atacurile teroriste ale lupilor singatici, putem vedea că acestea au loc în Spania, Marea Britanie, Franța etc. Nu cred că doar Franța are această problemă.

Înseamnă că aceasta este o problemă generală.

Da, din cauza faptului că oamenilor care pleacă în Siria și Irak pentru a se alătura Califatului consideră că procedează onest. Există variate rezultate ale integrării.  Acești oameni își părăsesc țara ca să lupte pentru alta și pentru alte idealuri. Și acesta este un rezultat al integrării.

Belgia este deja o țară divizată și are o identitate națională slabă.

Este foarte interesant faptul că mulți dintre jihadiști provin din Belgia. Aceasta poate însemna că Belgia este deja o țară divizată și care are o identitate națională slabă. Cred că aceasta ar putea fi o soluție sau o contribuție pentru a începe să ne gîndim serios la ideea de identitate națională. Statul național trebuie să fie o forță în acest sens.  Franța are o filozofie politică foarte clară pentru a-i integra pe imigranți în cultura franceză, acesta fiind principiul laicității, care cred că este un principiu foarte bun și care ar trebui adoptat și de Belgia și alte țări.

 

Identitatea națională trebuie să fie în mod explicit democratică.

  

Putem spune că Islamul politic constituie o provocare la adresa securității europene. Ce putem face în această privință?

Prin democrație militantă am în vedere consolidarea democrației, a democrației reale și a forței sale, pe mai multe căi. Nu mai putem permite luxul de a formula dorințe și de a aștepta să vedem dacă oamenii le urmează. Această etapă a trecut.

Trebuie să contribuim la formarea unor cetățeni adepți ai democrației și să-i educăm pe oameni încă din școlile primare și secundare despre drepturile omului. Trebuie să demonstrăm copiilor că democrația este mai bună decît teocrația.

Identitatea națională trebuie să fie în mod explicit democratică. Ei bine, în prezent lăsăm acest lucru la discreția alegerii fiecăruia. Există doar un singur model și ar trebui să-l cultivăm în mod explicit.

Susțineți ideea de multiculturalism. Credeți că multiculturalismul este compatibil cu societățile occidentale?Nu este multiculturalismul opus ideii societăților occidentale?

Depinde de ceea ce înțelegeți prin multiculturalism. Multiculturalismul este un cuvînt foarte complicat. Cîteodată auziți: "Avem o societate multiculturală deoarece avem aici oameni din medii diferite, trăind împreună pașnic". Asta poate fi definiția dumneavoastră a multiculturalismului.

Dar există și un alt tip de multiculturalism, unul ideologic și care spune că identitate religioasă sau etnică este mult mai importantă decît cea națională. Acesta este tipul de multiculturalism care este foarte periculos și are efecte negative în statele naționale. Din păcate, el constituie o politică de stat a multor țări europene. Asta înseamnă că dacă vii din străinătate în calitate de migrant, oamenii încep să gîndească în felul următor: "De unde ești?", "Maroc, bine, atunci ai o identitate islamică. Vom promova identitatea țării din care vii." Iar efectul negativ al acestei logici îl vedeți acum în Germania: turcii de acolo sînt mai loiali lui Erdogan decît față de Merkel. Această consecință a multiculturalismului este periculoasă.

 

Diversitatea este un lucru bun, însă pînă la un anumit punct.

 

Istoria arată că țările neomogene din punct de vedere etnic, de exemplu Iugoslavia sau Austria-Ungaria, nu au avut succes. Cum poate, prin urmare, fi aplicat principiul multiculturalismului statelor contemporane?

Diversitatea este un lucru bun, însă pînă la anumite puncte. Deci, multiculturalismul este un lucru bun în anumite limite. Există întotdeauna reguli ale jocului pe care nu le poți contesta. Atunci cînd respecți regulile de circulație poți merge în toate direcțiile - Londra, Paris sau Amsterdam. Dacă însă ignori lumina roșie, vei avea multe accidente.

Multiculturalismul se bazează pe respectul față de personalitatea umană, însă anumite drepturi ale omului ca libertatea de exprimare, libertăți ce nu pot fi relativizate, cea de religie sau de exprimare. Relativismul cultural cred că este foarte negativ.

Multiculturalismul aduce cu sine, de asemenea, și ură. Cum credeți că putem face față acestui fenomen țările europene?

Educînd în oameni politețea și arătîndu-le că există același tip de natură umană în noi toți. Și noi și refugiații avem aceleași nevoi și dorințe - să găsim parteneri iubitori și locuri de muncă.

Ar trebui să arătăm punem accent pe ceea ce ne unește. Dumneavoastră sunteți cehă, iar eu olandez, însă există o natură umană pe care o împărtășim ambii. Este foarte important ca această atitudine să se manifeste în discursul public și politic.

Dacă acceptăm ideea de multiculturalism, putem considera fluxurile de imigranți drept o provocare la adresa securității? Credeți că este posibil să se aplice principiile multiculturalismul fără pune în pericol securitatea statului?

Eu nu cred acest lucru. Multiculturalismul în cel de-al doilea sens (multiculturalismul ideologic) constituie o deviație, nu spre bine, ci spre rău. Dacă oamenii se identifică în primul rînd cu grupul lor etnic sau religios, acesta dăunează statului național. În acest sens, religia poate fi o amenințare foarte seducătoare la adresa identității naționale. Religia concurează astfel cu identitatea națională. Numai o religie cît de cît liberală poate fi integrată într-un stat democratic.

Care este soluția la criza migrației? Ce au greșit țările europene? Este ura față de multiculturalism o dovadă a faptului că actuala criză de migrație nu poate fi gestionată?

În primul rînd, una dintre cauzele crizei migrației este că Europa nu și-a protejat granițele. Aceasta stă la baza problemei.

Fiecare stat-națiune are granițe care trebuiesc protejate. Dacă, din anuite rațiuni, statele naționale au renunțat la aceste frontiere, atunci trebuiesc apărate frontierele Europei. Dacă nu suntem capabili sau nu suntem pregătiți să facem lucrul acesta, vom avea mari probleme. Eu nu cred în viabilitatea lipsei de frontiere.

Ceea ce trebuie să facem este să revitalizăm acestă idee de frontieră. Idei de genul că trăim într-o societate cosmopolită în care nu mai există granițe, că o problemă ar trebui rezolvată la nivel internațional și nu la nivel local, acestea nu constituie decît iluzii. Cauza primordială a crizei migrației sînt, practic, aceste iluzii.

În al doilea rînd, trebuie să dezvoltăm o capacitate clară de a distinge oamenii care reprezintă amenințări în țara de proveniență de oameni care pur și simplu au avut o viață rea într-o altă țară. În prezent, tendința este să relativizăm această deosebire.

 

Diversitatea este un lucru bun, însă pînă la un anumit punct.

 

Istoria arată că țările neomogene din punct de vedere etnic, de exemplu Iugoslavia sau Austria-Ungaria, nu au avut succes. Cum poate, prin urmare, fi aplicat principiul multiculturalismului statelor contemporane?

Diversitatea este un lucru bun, însă pînă la anumite puncte. Deci, multiculturalismul este un lucru bun în anumite limite. Există întotdeauna reguli ale jocului pe care nu le poți contesta. Atunci cînd respecți regulile de circulație poți merge în toate direcțiile - Londra, Paris sau Amsterdam. Dacă însă ignori lumina roșie, vei avea multe accidente.

Multiculturalismul se bazează pe respectul față de personalitatea umană, însă anumite drepturi ale omului ca libertatea de exprimare, libertăți ce nu pot fi relativizate, cea de religie sau de exprimare. Relativismul cultural cred că este foarte negativ.

Multiculturalismul aduce cu sine, de asemenea, și ură. Cum credeți că putem face față acestui fenomen țările europene?

Educînd în oameni politețea și arătîndu-le că există același tip de natură umană în noi toți. Și noi și refugiații avem aceleași nevoi și dorințe - să găsim parteneri iubitori și locuri de muncă.

Ar trebui să arătăm punem accent pe ceea ce ne unește. Dumneavoastră sunteți cehă, iar eu olandez, însă există o natură umană pe care o împărtășim ambii. Este foarte important ca această atitudine să se manifeste în discursul public și politic.

Dacă acceptăm ideea de multiculturalism, putem considera fluxurile de imigranți drept o provocare la adresa securității? Credeți că este posibil să se aplice principiile multiculturalismul fără pune în pericol securitatea statului?

Eu nu cred acest lucru. Multiculturalismul în cel de-al doilea sens (multiculturalismul ideologic) constituie o deviație, nu spre bine, ci spre rău. Dacă oamenii se identifică în primul rînd cu grupul lor etnic sau religios, acesta dăunează statului național. În acest sens, religia poate fi o amenințare foarte seducătoare la adresa identității naționale. Religia concurează astfel cu identitatea națională. Numai o religie cît de cît liberală poate fi integrată într-un stat democratic.

Care este soluția la criza migrației? Ce au greșit țările europene? Este ura față de multiculturalism o dovadă a faptului că actuala criză de migrație nu poate fi gestionată?

În primul rînd, una dintre cauzele crizei migrației este că Europa nu și-a protejat granițele. Aceasta stă la baza problemei.

Fiecare stat-națiune are granițe care trebuiesc protejate. Dacă, din anuite rațiuni, statele naționale au renunțat la aceste frontiere, atunci trebuiesc apărate frontierele Europei. Dacă nu suntem capabili sau nu suntem pregătiți să facem lucrul acesta, vom avea mari probleme. Eu nu cred în viabilitatea lipsei de frontiere.

Ceea ce trebuie să facem este să revitalizăm acestă idee de frontieră. Idei de genul că trăim într-o societate cosmopolită în care nu mai există granițe, că o problemă ar trebui rezolvată la nivel internațional și nu la nivel local, acestea nu constituie decît iluzii. Cauza primordială a crizei migrației sînt, practic, aceste iluzii.

În al doilea rînd, trebuie să dezvoltăm o capacitate clară de a distinge oamenii care reprezintă amenințări în țara de proveniență, de oameni care pur și simplu au avut o viață rea într-o altă țară. În prezent, tendința este să relativizăm această deosebire.

Paul Bernard Cliteur este profesor olandez de jurisprudență la Universitatea Leiden, precum și filosof, scriitor și publicist. El este cunoscut pentru perspectiva sa conservatoare, ateismul și republicanismul său, dar și pentru eforturile de promovare a drepturilor animalelor. Drepturi de autor pentru fotografie: Wikipedia.

Postări asemănătoare: Monika Tesařová

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace