Atacurile politicienilor corupți la adresa justiției periclitează securitatea României

  • Mihai Turcanu
  • 9.1.2018 17:46

Atunci cînd la 26 iunie 1940, U.R.S.S. a cerut în termeni ultimativi Basarabia, șeful Statului Major al Armatei, Florea Țenescu, l-a implorat pe rege să cedeze. Singură în fața revizionismului, după ce aliații săi au căzut rînd pe rînd, România, susținea Țenescu, nu era în poziția de a rezista unei invazii sovietice. Motivul pesimismului său trebuie căutat în deceniile de neglijență, furt și corupție la nivel înalt, care au afectat armata - garantul principal al integrității teritoriale a României - în așa fel încît la momentul oportun aceasta nu a fost în măsură să-și îndeplinească sarcinile. Lecția pe care o învățăm din acest caz este că, de multe ori, o țară se confruntă cu amenințări de ordin intern la adresa securității sale nu mai puțin importante decât cele externe. În cazul României, aceasta pare a fi o regulă, întrucît corupția instituțională reprezintă și astăzi o amenințare la adresa securității naționale a statului român.

Pentru România, 2017 a fost anul unei crize politice continue. După ce a câștigat alegerile din 2016, prima grijă a Partidului Social-Democrat (PSD) a fost să se preocupe de dosarele penale ale membrilor săi. În anii precedenți, mulți membri ai PSD au fost condamnați pentru corupție, în timp ce alții - inclusiv președintele acestui partid, Liviu Dragnea - erau supuși procedurilor judiciare. Astfel, scopul ordonanței de urgență adoptată de guvern la 31 ianuarie 2017 a fost de a decriminaliza o serie de fapte de corupție, protejîndu-i astfel pe demnitari de acuzații și acordînd amnistie celor condamnați pentru infracțiunile deja demonstrate. Aceste măsuri cinice au declanșat cele mai mari proteste din România postcomunistă și au provocat demisia Ministrului Justiției, Florin Iordache. Proporțiile ostilității opiniei publice însă nu au descurajat cercurile corupte din interiorul PSD. Trebuie înțeles faptul că, din dorința lor de a scăpa nepedepsiți, mulți dintre deputații PSD luptă practic pentru a rămîne în libertate. Aceștia au așteptat cu răbdare ca ostilitatea să se domolească și, spre sfârșitul verii, au reluat ofensiva, punînd în aplicare o strategie de atac pe două fronturi.

 

În 2017, PSD a lansat o ofensivă totală împotriva justiției cu scopul final de a o aduce sub controlul său.

 

În primul rând, scopul lor a fost acela de a neutraliza sursa tuturor necazurilor lor. Dosarele lor penale au fost aduse în instanță de către Direcția Națională Anticorupție (DNA), un organism însărcinat cu combaterea corupției la nivel înalt. Între 2007 și 2014, DNA a pus sub acuzare 4700 de inculpați, a căror rată de condamnare a fost de 90%, 700 dintre ei ocupând poziții foarte înalte. În 2015-2016, DNA a pus sub învinuire 2520 persoane, ceea ce a rezultat în 1840 de condamnări, printre condamnați numărîndu-se 8 miniștri, 38 de parlamentari și zeci de primari și magistrați. DNA se bucură de încrederea a 60% dintre români, iar Comisia Europeană (CE) consideră DNA drept o instituție model în ce privește bunele practici anticorupție la nivelul UE. Mulți dintre cei condamnați au fost membri de rang înalt ai PSD. Luna trecută, Dragnea a fost pus sub acuzare de către DNA pentru abuz în serviciu și înființarea unui grup de crimă organizată specializat în furtul fondurilor europene, o acuzatie sprijinită și de OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă). Din aceste motive, PSD a lansat ofensiva împotriva justiției cu scopul final de a o aduce sub controlul său. Împreună cu aliații săi mult mai mici, în ultimele patru luni, ei au trecut prin parlament un set de amendamente legislative care vizează eliminarea rolului  președintelui (o ramură a puterii în stat pe care nu o controlează de 12 ani) în numirea judecătorilor curții supreme și a procurorilor-șefi, acordînd, în schimb, această prerogativă Senatului pe care ei îl controlează.

 

Măsurile legislative trecute prin parlament nu constituie altceva decît o lovitură de stat la adresa justiției și a principiului separației puterilor în stat 

 

Cealaltă latură a strategiei PSD s-a materializate într-o serie de măsuri concrete prin care politcienii corupți  urmăresc să se pună la adăpost de brațul legii. Aceeași comisie parlamentară (condusă de același Iordache și care a venit cu amendamentele menționate mai devreme), a redactat o serie de modificări ale Codului penal și ale Codului de procedură penală. Aceste amendamente propun instituirea unei interdicții pentru declarațiile publice privind investigațiile în curs, dar obligă procurorii să informeze suspectul despre faptul că acesta este supus unei anchete. În timpul proceselor, aceste amendamente intenționează să permită prezența fizică a suspecților atunci când martorii depun mărturii. În anumite circumstanțe, ele interzic utilizarea materialelor video și audio și stipulează o perioadă de șase luni pentru raportarea cazurilor de corupție, din momentul în care martorul a aflat despre infracțiune. În plus, ele acordă puterea, unor persoane desemnate pe criterii politice, de a pune capăt investigațiilor în curs pentru motive ambigue și/sau subiective. Amendamentele prevăd, în afară de aceasta, o sumă de 200.000 EUR ca limită inferioară pentru ca abuzurile în serviciu să poată fi calificate drept infracțiuni. Sunt, totodată, propuse pedepse mai mici de pînă la maxim trei ani pentru luare de mită și trafic de influență. Toate aceste măsuri, nu constituie altceva decît o lovitură de stat la adresa justiției și a principiului separației puterilor în stat, și au fost denunțate public de mii de procurori și judecători. După ce au trecut prin parlament, acum este de rîndul președintelui României fie să respingă, fie să adopte aceste legi. Evoluția respectivă indică faptul este de așteptat ca actuala criză politică a României să domine agenda anului 2018.

 

Reacția în străinătate

Parțial din cauza volatilității actuale a mediului internațional, dar în parte și datorită vitezei cu care PSD a împins respectivele modificări legislative, reacția internațională la aceste evoluții a fost până acum dezamăgitoare, cu toate că ea nu a lipsit. Rapoartele Mecanismului de Verificare și Cooperare a Comisiei Europene din luna noiembrie au criticat stagnarea înregistrată în prezent în lupta anticorupție din România, însă respectiva critică a fost luată în derîdere de conducerea PSD. La 27 noiembrie, Departamentul de Stat al SUA a declarat că amendamentele legislative explicate mai devreme amenință progresele înregistrate de România în lupta sa împotriva corupției. Facțiunea parlamentară a PSD și aliații acesteia au respins în mod public aceste acuzații, dar este de remarcat faptul că aceiași parlamentari au prins să discute (aproximativ în același interval de timp) despre posibilitatea mutării ambasadei României în Israel la Ierusalim, ceea ce în mod evident nu constituie decît o manevră prin care se dorește atragerea bunăvoinței președintelui Trump. La 22 decembrie, șeful Consiliului Europei (CoE), Thorbjorn Jagland, i-a scris președintelui Iohannis exprimîndu-și îngrijorarea cu privire la modificările de legislație, în timp ce ambasadele a șapte țări din UE au condamnat simultan legislația ca ducînd la "slăbirea independenței justiției și a luptei împotriva corupției “. În ambele cazuri, s-a sugerat ca România să solicite opinia Comisiei de la Veneția cu privire la amendamentele propuse, scenariu pe care PSD însă îl respinge.

 

Este în interesul imediat al aliaților ca România să aibă instituții capabile să-i asigure viabilitatea și fiabilitatea în fața pericolelor prezente și viitoare

 

În timp ce presa și instutuțiile media controlate de PSD, sau de aliații săi, au început deja să promoveze binecunoscutul discurs Soros (ca și cum George Soros ar fi acela care fură de la români), interesul manifestat de țările occidentale pentru statul de drept în România are cauze fundamentale evidente și ancorate în realitate. Dintre acestea, prima și cea mai importantă este raționamentul lor în calitate de aliați. Aliaților României le pasă pasă de faptul că, de pildă, în actualul mediu internațional, România joacă un rol-cheie pe flancul estic al NATO, sau, de exemplu, de investițiile făcute de SUA pe teritoriul României pentru apărarea flancului estic al NATO. Un stat este un organism politic capabil să funcționeze normal numai atunci când părțile sale constitutive funcționează corespunzător. Este astfel, în interesul imediat al aliaților ca România să aibă instituții capabile să-i asigure viabilitatea și fiabilitatea în fața pericolelor prezente și viitoare. Armata fiind una dintre aceste instituții, este naiv să presupunem că ea nu ar avea de suferit într-o țară atît de afectată de corupție. Acest lucru este îngrijorător deoarece vin timpuri în care statele vor trebui să poată fi atît puternice, cît și autonome, chiar dacă au aliați.

 

Nicicînd în evoluția politică a României postcomuniste, incompatibilitatea dintre interesele unui segment corupt al elitei politice și cele ale vastei majorități a românilor nu a fost mai evidentă decât astăzi

 

Economia neagră a României a fost estimată la 46 miliarde dolari în 2016, ceea ce reprezintă echivalentul a aproximativ 22% din PIB. Aceste estimări explică, parțial, de ce în pofida progreselor înregistrate, România ocupă abia locul 57 în Indicele de percepție a corupției întocmit de Transparency International pentru anul 2016. Atacurile, expuse mai devreme, ale politicienilor corupți asupra independenței judiției, indică faptul că și acest progres nu este ireversibil. Respectivele evoluții arată, de asemenea, că există un segment extrem de corupt al elitei politice românești și care, în mentalul colectiv, este adeseori identificatcu  PSD (moștenitoriul politic ai Partidului Comunist). Acești politicieni sînt încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte pentru a-și asigura libertatea, averea și viitorul în fața de justiției care cere ca ei să fie pedepsiți pentru crimele lor din trecut și prezent. Din această cauză, la fel de clar este și faptul că pentru ei nu există nimic care să nu poată fi sacrificat în această luptă, fie că ne referim la stabilitatea politică sau economică a țării, imaginea sa pe arena internațională, sau chiar securitatea națională. Nicicînd în evoluția politică a României postcomuniste, incompatibilitatea dintre interesele acestui segment de politicieni și cele ale vastei majorități a românilor nu a fost mai evidentă decât astăzi și niciodată această contradicție nu a reprezentat o amenințare atît de mare la adresa securității naționale a României.

Versiunea în limba engleză a acestei analize este disponibilă aici.

Postări asemănătoare: Mihai Turcanu

Parteneri

Tento web používá k analýze návštěvnosti soubory cookie. Používáním tohoto webu s tím souhlasíte. Další informace